EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Apropierea

pentru Ioan Pintea

   Orice apropiere presupune și impune un fel de cunoaștere, un fel de atingere de cel cu care vrei să cuprinzi înțelegeri, de cel cu care îți dorești să împărtășești fiecare dintre sunetele sau cuvintele necunoscute, neauzite până atunci. Mai departe presupune atingere, o împingere continuă către cel ale cărui stări vrei să le cunoști și să ți le asumi, să le aduci în acea continuă și necesară desfacere ce va ușura și va ajuta mai departe fiecare dintre aceste alunecări împreună. Aceștia sunt pașii spre ceea ce a scris cel care scrie, spre textul ce ține în el acele cuvinte care aduc ochi lângă ochi, fața către față și privirea către cuvintele ce ușor îți arată fiecare intrare posibilă, fiecare așezare a ei despre care poți să spui mai departe

sunt zile binecuvântate când părăsim încăperile

și ne retragem pe acoperișuri

de acolo de sus strigăm tuturor adevărul

   Fiecare dintre pași presupun mai apoi noi retrageri, noi mirări ce vor cuprinde în mișcarea lor zbateri și tremur, frică și desigur cutremur, nopți foarte lungi cu multe ore albe și zile însorite opacizate de cuvinte ce ard, de propoziții cu zimți scrise doar ca să miște aceste încercări înconjurate de urmele ce special au fost lăsate să spună, să crească și să facă auzită întreagă această spunere și mai departe ecoul ei răsucit

melancolia ta e ca o floare de mac ușor atinsă cu inima

și se scutură pe terasă în confeti metalice

   Se simt așadar acele arsuri cum își fac loc pe fiecare centimetru de piele răvășită de aceste mici arderi, desfăcută de tăișul ce lasă în rana rămasă toate aceste cuvinte ce rămân mai departe acolo ca să spună despre fiecare stare încăpută în aceste dureri

aceasta este o grotă

nu știu dacă pătlăgica iedera sau mărarul

pot să deschidă o altă intrare

deocamdată stăm aici și așteptăm înspăimântați

cutremurul

   Vânturile mișcă norii de pe suprafața întinsă a cerului și îi face astfel vizibile culorile toate cuprinse în fiecare dintre reflexiile încăpute pe această nemărginire, pe această suprafață ce nu se poate așeza sau cuprinde și pe care doar apropierile tandre, intense, definitive le pot recunoaște sau înțelege. Aici sunt recunoscute toate stările și toate legăturile apropierii de tot, ale înțelegerii firești a acestor lumini fără capăt ne lovite de umbră, ne așezate în uitări sau cuprinse în slăbiciuni mai mult sau mai puțin înțelese

rugăciunea îngenunchează corpul înainte de slăbiciune

cine este tare să înjure mlădierea aceasta față-n față

cu grădinile tale cine este blând să-și înfrângă

greața ghicind în podul palmei fiecăruia

   Toate cuprinderile apropierii sunt așezate firesc în cuvinte, în toate acele cuvinte care pot să le încapă și să le spună pe nume, să le numească deci, să le facă mai departe astfel cunoscute ca fiind toate numele în care poezia poate să spună față către față despre numele toate și despre formele apropierii ce din ele se naște și crește și își duce stările mai departe.     

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…