16 noiembrie… O reamintire, de început de an 2025… Manuscrisul fanariot, în albaneză… Anul 1790… Leun are 17 ani și pleacă din Salonic, având un singur vis: să ajungă la București și să se căpătuiască. Acum povestea lui plutește prin Balcani și cât de curând și eu alături de ea…
*
17 noiembrie… Altă reamintire, tot de început de 2025… Zavaidoc în anul iubirii – nominalizat printre cele mai bune cărți de ficțiune de anul trecut, alături de romane semnate de Shafak, Abgarian, Allende si Marquez…
*
18 noiembrie… Și eu ca mulți alții l-am moștenit pe Zavaidoc. Știam vag de el, văzusem în copilărie numele lui scris pe plăci de patefon și aveam o idee greșită: mi-l imaginam ca pe un nene care cântă lăutărește. Era o poză, cred, pe o anvelopă de disc, care mi-l arăta ca pe un tip umflat, trist, fără importanță pentru mine. Șocul și motivul interesului meu pentru Zavaidoc a venit odată cu descoperirea că acest bărbat a fost un dandy al anilor ’20-’30, excentric, extraordinar de bogat și foarte popular, amestecat în numeroase cercuri și straturi culturale: scria, dansa, cânta muzică urbană, hituri americane, cânta operetă, avea aptitudini actoricești și era bine văzut la Palatul regal. Era iubit, adulat chiar, cunoscut în mod unanim. Și pe lângă toate acestea era și lăutar. S-ar putea spune că prima mea întâlnire cu el a fost într-o zi toridă, când am luat-o pe Dorobanți, în căutarea unei clădiri de pe vremuri. Citisem despre restaurantul cu grădină al vestitului Vișoiu, care dădea anunțuri la ziar, în mod regulat, despre invitații săi, despre mâncărurile și muzica din restaurant. Era vară, iar eu eram pe jumătate topită, înrudită cu fantomele care se risipesc, iar în fața mea se mișca, tot așa cu multă lene, un bărbat tânăr, foarte ferchezuit, poate pentru o întâlnire amoroasă. Era îmbrăcat cu o cămașă albă, genul de poplin fin, din care vezi cum se evaporă parfum fâsâit nu cu multă vreme în urmă, în baia unui apartament interbelic, cum sunt multe pe-acolo, nu departe de Piața Romană. Pentru o clipă am avut sentimentul că sunt în alt timp și că Zavaidoc însuși venise la mine, presimțind c-o să-i scriu romanul. Poate că mă confundase cu Carol. Înainte a fost doar un nume, și acela cam artificial, cu sonorități slave și aparențe destul de demonice. Dacă nu era întâlnirea din Dorobanți, probabil că n-aș fi scris despre el. Dar nu scrii despre cine plănuiești, ci despre cel care te bagă în emoții. Literatura este dragoste și suspin.
*
18 noiembrie… Ritmul vine de departe și e molipsitor, dar acolo, în hardughia din Filaret, era făcut din pietre mici, care se răspândeau pe podele. Cântau refrenul în cor, iar vocea lui zguduia ferestrele, multe . N-am putut să uit refrenul, care vorbea despre o lume trecută și nici nu l-am mai auzit după aceea, deși în urma lui au rămas multe imitații vulgare. El însă îl cânta în ritmul și cu înțelegerea lumii vechi: Daolică Lino, Daolică țațo, Daolică Miță, țață Lisandrino. Vedeam pașii de dans și toate personajele invocate participau vrăjite la o poveste despre calul fugar. Ăsta e cântec vechi, Matildo, a zis el, iar ceilalți au venit cu amănuntele, căci asta e frumusețea când se adună mulți lăutari: nu spune unul singur povestea.
*
19 noiembrie… De acum un an; am petrecut ziua de ieri într-un oraș de care m-am îndrăgostit și unde deja am fost de trei ori în acest sezon: Târgoviște. Trebuie să vă spun că orașul arată ca de sărbători, cu podoabe și atmosferă, cu oameni zâmbitori, încât, de cum pui piciorul în oraș, ai impresia că ai intrat în miezul ficțiunii. Ieri m-am întâlnit cu profesorii, ca să întâmpinăm iarna, dar mai ales ca să vorbim despre darurile dascălului de școală veche.
*
21 noiembrie… La Pauza mare, de la ora 11, Radio România Internațional, cu Platanos…
*
22 noiembrie… „Colegiul Coșbuc”, bilingv (engleză-română) e recunoscut pentru pregătirea umanistă. Aici întrebările importante sunt scrise pe ziduri, iar în curtea interioară au plantat sisinei (de toate culorile). Prima întâlnire, dintr-o serie dedicată romanului YA, a debutat cu o întrebare despre… „fularul alb”.
Doina RUȘTI este una dintre marile prozatoare contemporane, apreciată pentru forța epică, pentru originalitatea și erudiția romanelor sale și a primit cele mai însemnate premii literare românești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
