9 noiembrie… Platanos la… Ce zi minunată la Colegiul Mihai Viteazul! Cu întrebări scrise de-a lungul lecturii și așezate într-un bol. Din păcate nu am ajuns să le citesc, dar într-o zi cenușie ca asta, e numai bine să desfac bilețele de cititori… O întâlnire vie, cu întrebări pertinente, venite de la lectori versați. De ce omul alb, ieșit din zăpezile de altădată? Pentru că revoluțiile sunt ireversibile. E crud, iar eu n-am vrut să vă întristez. Așa că i-am lăsat lui Sisinel visul recuperării. Dar nu garantez că visul lui e valabil pentru toți, că e o realitate generală. Și nici nu cred că ne interesează visul general, când stăm alături de floarea albă a vindecătorului Sisinel.
*
9 noiembrie… Multe întrebări s-au învârtit în jurul finalului. De aceea simt nevoia să mai spun și aici că revoluțiile sunt ireversibile, ca orice metamorfoză. Niciodată actele anamorfotice n-au mai recuperat starea originară, de dinainte de revoltă, de bătălie, chiar de simplă insurgență. Odată începută transformarea, nu ne mai putem gândi la lumea care a fost. Și-atunci, au întrebat elevii, de ce omul născut din ninsorile unui Crăciun de demult? Voi răspunde succint: în replică la les Neiges d’Antan. N-am vrut să vă întristez, n-am vrut să continui în linia lui Platanos, ci am încheiat cu visul lui Sisinel, recuperatorul valorilor, visătorul, naivul, sufletul pur. În visul lui, întoarcerea e posibilă.
*
10 noiembrie… Mâine, pe 11, mă plimb cu personajele mele prin Craiova, pe străzi, la Universitate, la Bibliotecă. Fiecare și-a ales hainele, n-am putut să intervin. Unele vor să povestească. Altele cântă. Sisinel s-a pregătit pentru scris. Ferenike e nedezlipită de mine, iar Zavaidoc și-a adus taraful. Prin oraș plutesc întrebările, iar Nalba stă ascunsă în violoncelul lui Mircea Suchici.
*
11 noiembrie… Zi de toamnă, la Craiova. Primul drum e spre Universitate, la două întâlniri, amândouă cu prietenii lui Platanos. Copleșită – e un cuvânt destul de palid. Întrebările elevilor de la Carol m-au pus pe gânduri, Frații Buzești au venit iar cu chestii metafizice, elevii de la Vladimirescu, evident, pragmatici, au pus întrebări punctuale. La a doua întâlnire am primit salutări de la Segarcea și Băilești, dar și de la Elena Farago, reprezentată acolo de prietenii lui Sisinel. Profesori, inspectori, lume bună, legată de inima mea. Chiar și câteva ecuații de algebră au plutit la un moment dat, ca să ne amintească de Sălbatica. Pe la ora 4 am luat-o spre Bibliotecă, împreună cu Theo, ca să ne întâlnim cu maestrul Suchici și Nalba din violoncel, cu Zavaidoc și prietenii craioveni, dintre care n-a lipsit Mihai Ene, invitat acolo de Ferenike, dar nici scriitori, prieteni vechi și lume iubită. Când am luat-o spre București, noaptea, am auzit cum urcă de la Dunăre niște cuvinte abandonate acolo, cum înaintează pe Jiu, în urma mașinii mele care prinsese viteză pe Expres, spre Pitești. Vă sărut! La revedere, Theo, te sărut pentru tot!
*
12 noiembrie… Ce faceți joi seara? Adică pe 13? Vă invit la Teatrul Bulandra, la Gala Premiilor Ficțiunea. Cine mai vine? Multă lume. Iar între ei: Adriana Irimescu, Șerban Pavlu, Rareș Andrici, Matei Lucaci-Grünberg, Roxana Dumitrache, Daniel Nica și mulți alții. Bineînțeles, n-o să lipsesc, vă aștept în ușă, pe malul Dâmboviței, adică de la Colegiul Lazăr drept în față, pe Schitu Măgureanu nr. 1. Cum auziți un saxofon, să știți că noi suntem, mai precis Rafael Taraca.
*
Doina RUȘTI este una dintre marile prozatoare contemporane, apreciată pentru forța epică, pentru originalitatea și erudiția romanelor sale și a primit cele mai însemnate premii literare românești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
