24 ianuarie… Ferenike e în biblioteca Mihaelei Miroiu. Mi-am dorit mult să răsfoiască acest roman, care începe cu decretul antiavort, al anilor 60 și se termină cu nașterea unui monstru al memoriei: Ferenike. Iar între pagini, undeva, după prima jumătate, se află un mesaj doar pentru ea: Sărutări și gânduri mărunte, dintre cele care se nasc sub ninsori.
*
28 ianuarie… Chiar a ieșit puțin soarele, atât cât să întrebe: cu ce treabă pe la Focșani? I-am spus pe scurt și-a și intrat în cețurile lui, unde se aude că scrie poeme. Cât despre mine, am avut o zi de pomină, cu multă lume și cu, mai ales fraze scurte, bune de memorat. Colegiul Unirea a împlinit 160 de ani. Prin urmare, atât profii, cât și elevii, au dat o petrecere întinsă pe mai multe zile, cu musafiri, expoziții, concursuri, chiar și cu o revistă omagială, iar printre toate, Sisinel și Platanos, în sacouri de catifea. Bucuria cea mare a fost că Ica mi-a împărtășit un secret, iar Costi mi-a pus o întrebare la care mă mai gândesc încă. Vă sărut!
*
28 ianuarie… Nu știu dacă v-am povestit vreodată despre BookLand Romania. Cu mulți ani în urmă m-am întâlnit cu Mihaela Petrovan, care mi-a spus că vrea să ridice școli prin satele românești. Evident, mi se părea utopic, n-am comentat. De unde vei lua bani, am întrebat-o. De la oameni. Prin solidaritate se fac multe. M-am abținut s-o ironizez și timpul a năvălit peste noi. Dar an după an Mihaela a plecat la cerșit și s-a apucat să repare școli, să fac altele noi, pe unde nu erau. Între timp a făcut 80 de școli, adunând în jurul ei o echipă impresionantă. În multe situații m-am alăturat și eu la campaniile ei. Nicio sumă nu e de disprețuit. 50 de lei, puși în contul școlilor au început să strige după alți bani. Mărunți, dați de oameni săraci, care cred încă în valori. În timp ce România e sufocată de taxe, proiecte fără conținut și lăfăieli pe bani publici, Mihaela Petrovan strânge cu umilință orice donație și face școli, dă burse și îi ajută pe copiii din mediul rural să-și desăvârșească educația, să ajungă la acele școli sufocate de birocrație, de oportunism sprâncenat. În timp ce ICR investește în călătorii personale și plăceri de familie, Mihaela Petrovan face școli. Mi se pare martiric, mi se pare măreț. Recent a început să ridice un Campus Profesional BookLand, respectiv o mega școală, unde copiii de la sat învață și carte, și meserie. Visul ei este ca acești copii să aibă acces gratuit la manuale, rechizite, transport, masă, uniformă, afterschool și alte activități. Să-i ajute să-și găsească vocația. A ales pentru asta satul argeșean Vulturesti. Deja câteva clădiri sunt ridicate. Cum de multă vreme sunt ambasadoare BookLand m-am și înscris să pun umărul, promițând o întâlnire specială pentru o sesiune de mentorat în infinita lume a ficțiunii. Primul meu drum în primăvara aceasta va fi în Argeș. Dar și prin București sau oriunde voi putea să fac câte ceva. V-ar plăcea să stăm la un ceai? Dacă da, intrați pe https://book-land.ro/intalniri-meseriase/ și puneți și voi umărul după puteri la susținerea educației de la sate. Veniți să scormonim prin ruinele școlii, să ajutăm cu o cât de mică donație. Luați parte la campanie, alături de niște oameni care au ridicat 80 de școli. Și zic „oameni”, pentru că între timp în jurul Mihaelei Petrovan a venit multă lume. Anul trecut, la TNB, unde a fost gala de acordare a burselor, am avut ocazia să văd cele mai distinse figuri ale culturii române, oameni discreți, care nu-și fâlfâie numele, ambasadori ai școlii și atât. Înscrierile sunt deschise până pe 28 februarie, iar pe site veți găsi și regulamentul de participare. Ce ziceți? Cum vi se pare?
*
29 ianuarie… Acum un an… Anul 1790. Leun are 17 ani și pleacă din Salonic, având un singur vis: să ajungă la București și să se căpătuiască. Acum povestea lui plutești prin Balcani și cât de curând și eu alături de ea.
*
29 ianuarie… Ferenike se pregătește de aniversare: în curând împlinește un an. Cine îi spune la mulți ani? „Se dusese în chioșc ori poate se ascunsese în alt loc al casei, în camera Stafiilor, de exemplu, scriind de zor, transpirat, transfigurat, excitat, gândindu-se cu siguranță la slipul pe care îl luase apa și pe care îl vedeam uneori, cârpă cenușie, plimbată pe Dunăre, până la mare, ciugulită de pești.” (Ferenike)
*
1 februarie… De acum doi ani… Ziua Cititului Împreună… Ce-am citit și cu cine? Câteva fraze din Manuscrisul fanariot, împreună cu elevii Școlii Centrale & Radio Actualități… Zăpada era acum ca bezeaua strivită sub tălpi, iar în lumina de trandafir alb creștea fața Maiorcăi. Ochii așezați în culcuș de zăpadă îl urmăreau de după cupola de la Zlătari ori treceau cu viteză prin toate hainele noi, la care muncise o lună, ca în final să i se cuibărească în gât, vii și mișcători ca doi melci. Tot orașul era ocupat de fața Maiorcăi. Pe toate ferestrele fluturau cozile ei colorate. În fiecare gang se auzea glasul ei de gânsac, în fiecare trăsură se ascundeau brațele ei lungi, pe toate străzile tropăiau picioarele ascunse în târșogii purtați de trei generații. Maiorca îi stăpânea creierul, coborâse în sângele lui ca un roi de țânțari. – (Doina Ruști – Manuscrisul fanariot)
*
Doina RUȘTI este una dintre marile prozatoare contemporane, apreciată pentru forța epică, pentru originalitatea și erudiția romanelor sale și a primit cele mai însemnate premii literare românești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
