kiss2025a.jpg Euroguard InCaseEnergy 	oneminamed_nav.gif

DUMINICA DE POEZIE – Un orologiu fără semne

S-a spus… Poetul e un donator de sânge la spitalul cuvintelor (Blaga), iar poeţii sunt inima umanităţii (Eugen Ionescu)… Poetul este un evocator, când îl înţelegem, suntem tot aşa poeţi ca el. Poeţii sunt doar interpreţi ai zeilor (Socrate)… Poezia? O filosofie caligrafică… Poetul este un domn în ţara visului (Heinrich Heine)… Așadar, poezia nu e o acumulare de emoţii, ci o evadare de emoţii. Ea este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte. Poeţii sunt oameni care  şi-au păstrat ochii de copil. Poezia este arta de a face să intre marea într-un pahar.  Nichita Stănescu credea că trebuie să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului, pentru că poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă. Poezia este spunerea Fiinţei… este fondarea fiinţei prin cuvânt (Martin Heidegger)… Desenul din titlul rubricii noastre îi aparține domnișoarei Erica Oprea…

 

Puiu  JIPA  

Jipoeme

1.

 

o să fim

un singur

os

(cumințenia erorii haha)

 

2.

 

din cînd în cînd

dumnezeu tace

(și dumnezeu

din cînd în cînd tace)

 

3.

 

din cînd în cum

va fi un soi de iarnă

o apocaliptică uitare

și geamuri cît de cît murdare

se vor uita la tine

tot mai rare

(și ne uităm la cum uităm)

 

4.

 

am aer cît să te mai pot

răsufla

o dată

(miercurijoilunietc)

 

5.

 

era atît de puțin timp

între noi

și nici lumina nu știa vorbi

(mîine)

 

Mircea DRĂGĂNESCU  

Oglinzi de nisip

1.

Voi fi acolo

vom fi amândoi acolo

iubito împreunarea aceasta

care nu depinde de noi…

vom fi amândoi

indiferent de anotimp

de cum lumea va arăta

strâmbă sau sublimă

ca la Verona

vom fi împreună vrei sau nu vrei

vom fi împreună

ca doua suflete pereche dăruite de

zei…

 

2.

 

Regăsire

 

Bucăți din mine iar se 

rup

cu ele groapa să astup

din groapă lutul se 

desprinde

prin lume-n 

Nume să 

colinde…

e doar așa un schimb de părți

din lut în viață și în

cărți…

 

3.

 

Un orologiu fără semne

 

prea vizibile

câteva riduri 

laba de gâscă

fire albe la tâmplă

câteva pentru 70 și

o nerăbdare în legătură

cu pandemia sufletului

extincția lumii

un bang din ce în ce mai stins

al unei inimi obosite

sau poate un Big Bang

al unei lumi noi…

Câteva regrete și speranța

că în nămeții vârstei tale

pașii tăi nu vor lăsa

urmele nămolului acestui timp

de niciunde…

 

4.

 

Acuma aștept să se întâmple

ceva neobișnuit cum ar fi

o excursie cu bicicleta

peste stix sau poate doar peste Argeș 

spre Vlașca natală

dar totul rămâne ca și cum 

nimic nu trebuie să se întâmple 

pentru că totul s-a întâmplat 

și se tot întâmplă se tot întâmplă 

și părinții mei nu mai au ce să spună 

pentru că pur și simplu au murit 

fără dreptul de a spune ceva…

Au murit pur și simplu

moartea e pură și simplă…

 

Constantin CIUCĂ 

Cele mai frumoase poezii

1.

Cu ea sunt fără timp

 

Ea are ochii atât de mari
încât in ei încape o girafă in picioare,
o bucățică de cer înstelat
și o pătură
pe care să stau eu, in savana ei,
culcat.

Ea se îndură
si de aceea dă drumul la leoparzi și la lei
să muște din mine,
ca niște secunde
pătate cu buzele ei.

Stau mult cu ea
pentru că ea lungește și scurtează timpul după cum vrea.

Apucă după-amiaza în mâini și o descântă și o alintă
și o lungește și o turtește
ca pe o plăcintă
și după ce îi dă drumul din mână,
după amiaza ține mai mult,
ține
aproape o săptămână.

Pe urmă, când deschide ea pleoapa,
peste mine vin soarele
și apa
și mă țin plutind pe spate.

Atunci ea se apleacă, își scufundă mâna-n timpul meu
și cu o mișcare șireată
îl trage
și mi-l scoate.

 

2.

 

Ține-mă strâns  

 

Ține-mă strâns

când trecem 

printre animalele de care mi-e teamă,

respiră la mine-n plămâni

și doreşte-mă mult,

astupă-mi auzul cu bătăile inimii tale

să nu mai aud

decât sângele tău pe sângele meu

cum îl cheamă.

 

Erica OPREA  

Lecția de zbor

1.

Vama vremii

 

Mi-e dor de
ce n-am avut
nicicând,
o nostalgie a
infinitelor
posibilități

de pe malul
nisipos al
unei idei.
Mă aștepți
la vechile porți
ale unei vămi,

mereu alta,
dar în același
ritual al
întâlnirilor
uitate. Mi-e

apă adâncă în
timpuri și liniște,
în maluri mușcate,
frânte abrupt, e
tăcerea care nu
are nevoie de
mai mult, a
regăsirii.

Sunt glasuri
nespuse ce-și vor
găsi-mplinirea
într-un invers
ecou.

 

2.

 

Schiță dublă

 

Manechine învelite
în vitrine strălucitoare
se uită la noi
cu priviri absurde
de sticlă

și știi că jocul
în care suntem
prinși nu mai
ține de noi.

Mărturisiri
repetitive de
credință ni se
aglomerează pe
buze, golite de
orice-nsemnătate,

purtându-ți pașii,
mecanic, pe calea
unei noi scăpări.
Din clipă în clipă,
ochii stau să ți
se umezească, mă
privești frângându-mă

din sticlă, un
manechin absurd
al jocului vieții
dintre noi.

 

Iuliana  CAZAN

Întrebări din nopțile târzii

1.

Palabras adecuadas

 

Las viața să curgă. 

Fac din iubire catalizator. 

Din cer îmi fac rădăcini în divinitate. 

Cu soarele am încheiat un pact în care am

convenit să ne încărcăm unul din resursele celuilalt: 

eu cu lumina lui, el cu poezia din mine. 

Sunt făcută de mâinile lui Dumnezeu 

din iubire, neant, rugă, vertij, poezie și efemer. 

Port în mine toate dorurile lumii 

și-un freamăt etern care-mi bântuie nopțile. 

Am în piept dragoste de infinit 

și-un veșnic anotimp al îndrăgostirii, 

multe neliniști și nenumărate versuri, 

cuvinte fără (de) pereche 

și o nerăbdare (uneori) parșivă. 

Nu cunosc cuvintele potrivite, 

dar știu cum să le potrivesc 

pe portativul sufletului. 

 

2.

 

Trupul meu – verigă străveche,

Plămădit din cuvinte supraviețuitoare. 

Trupul meu – o fărâmă de eternitate,

Tânjind mereu la infinit, la înflăcărarea vieții, la poezia universului. 

Trupul meu – cel mai carnal poem, 

Anihilat mereu de cuvintele tale, de tine. 

Trupul meu – linia albă a orizontului,

Cu doi bujori în loc de sâni

Cu două valuri nervoase în loc de coapse 

C-un blond obscur ascuns în păr 

Cu mâinile mereu reci, mirosind vag a țigări. 

Trupul meu – semnal primar de viață. 

Trupul meu – punct de plecare și sosire al dragostei (tale). 

Trupul meu – prelungire a infinitului din sufletul meu. 

Trupul meu, vocea lui Cohen prelingându-se pe pereți. 

Trupul meu – divan poetic.

 

Costel  STANCU    

 

Ochiul din palmă

 

1.

 

***

Stă inima în om ca o cheie pierdută.

Au renunţat să o mai caute.

Au înlocuit broasca uşii, casa cu totul.

Pînă şi petecul de cer de deasupra,

unde răsărea, uneori, un astru misterios.

Acum e linişte. O linişte rece

ca interiorul unei măşti mortuare,

de unde simţi că te pîndesc ochii vii,

dispreţuitori, ai Celuilalt. Se mişcă,

pe cer, un semn uriaş, bicefal.

 

2.

 

* * *

nu de mine rîdeți ci de voi înșivă naivilor spune claunul 

oprindu-se brusc din giumbușlucurile sale noi rîdem și 

mai cu poftă nu am întîlnit pînă azi un claun grav

chiar mustrător spectacolul e grandios chipul meu a fost

vopsit în culorile suferinței voastre continuă el hainele

ce le port sînt croite din petice aruncate de voi

ați vizitat înainte menajeria circului fără îndoială 

v-ați regăsit acolo mașinării perfecte ale fricii așteptînd

bucățica de zahăr ca pe o anafură acum stați cu sufletul

la gură să urmeze saltul mortal al trapezistului dispuși

să lăsați ceva mărunțiș în cutia de la ieșire dacă îl

va rata la urma urmei sfîrșitul lui tragic nu intră în

prețul biletului apoi mergeți liniștiți acasă un singur 

lucru vă implor înainte de culcare spălați-vă bine 

mîinile și picioarele de vă ia moartea în somn 

să nu duceți cu voi dincolo mizeria lumii de aici

 

3.

 

***

Scriu.

S-a terminat demult creionul.

Mă folosesc de mîini, de picioare, de restul trupului

pînă se tocesc şi acestea.

Apoi, Celălalt îmi copiază bătăile inimii

încet, tot mai încet. Cu timpul redevin 

forma abstractă de dinainte de a mă naşte.

Cea cu nenumărate mîini şi picioare

dar cu o singură, asurzitoare, bătaie de inimă.

 

4.

 

Direcţia 5 o’clock

– filă de journal postdecembrist –

 

Îmi tot telefona unul Căprioară pretindea că

a fost informatorul meu să-l ia dracu minţea

eu nu puneam informatorilor mei nume de 

animale sălbatice înainte de a-i recruta îi

domesticeam bine într-o luni aud un ţîrîit

ridic receptorul să trăiţi tovarăşe plutonier spune

aceeaşi voce vedeţi creşte iarba şi azi în ritmul

ăsta în cîţiva ani ajungem iar la putere ce

pofteşti măi descreieratule l-am repezit eu ţara e

în pericol a răspuns el prompt cum aşa am întrebat eu

mi-a îndrugat verzi şi uscate uite ce e i-am retezat-o scurt

poa’ să fie şi mata hari ascunsă într-un dovleac uriaş 

eu nu mişc apele abia s-au liniştit acum sunt cu Ei

cu noua structură ştii vorba aceea şi popă

şi hoţ cu două-n fund nu poţi păi şi eu tot din partea

Lor vin plătim bine tovarăşe plutonier un ban în

plus nu prisoseşte la casa omului cîteva informaţii

nevinovate şi haţ verzişorii a început deodată 

să bată un vînticel cald de ce n-ai spus asta

de la început măi omule şi uite aşa din

vorbă în vorbă am devenit fără să vreu

informatorul informatorului meu!

 

Ioan VIȘTEA   

Hamlet și gardianul

1.

Paznicul de vise  

Sînt zile singure iar altele cu soţ.
Cu toate trăiesc clipa şi cad din calendare,
dar una-i mai zurlie, mai cu moţ –
e ziua mea de mers pe apă în visare.

Las grijile-n paragini şi îndoiala baltă.
Văd prin ochean cîmpia: e Sparta ori poarta Troiei spartă?
Iau minotaurul de coarne, inima-mi tresaltă –
iată, învie din pustiuri Marea Moartă.

Lovesc cu biciul ţărmuri, nălucilor dau pinteni.
Cu fieru’-ncins mă leg la cap cînd nu mă doare
şi vin pe urma-mi hoarde ori comunarzi mai sprinteni,
decît pe aşafod cînd urcă un rege rupt din soare.

Nu-mi scade cu nimic elanu’.
Mai găzduiesc în vene popoare migratoare, în piept mai iau un cot.
Poate-mi voi pierde capul, îmi zic, ca Brîncoveanu –
m-au declarat ghiaurii vremii hughenot.

Dar nu ştiu cum am, deodată, palpitaţii, febră.
Deodată nici de mine însumi nu mai ştiu…
M-ar fi călcat, precis, maşinile pe zebră
de nu mi-ar sta alături, din vis să mă trezească, îngerul diliu.

2.

Martirii neamurilor  

In memoriam Iuliu Maniu…

Martirii nu au vrut decît,
să fie pur și simplu oamenii normali.
Un guler alb să poarte, nu funia la gît,
și-n rest, în suflet să sădească portocali.

Ursirile la nașteri n-au văzut,
pe cerul lor, nici sîngele, nici spinii,
și după cît ne este cunoscut,
în fașă, martirii n-au avut opinii.

Abia în vremi de secetă și sete,
și-au luat puterea să ne dea de știre.
Altcineva, nu ei, a căutat fără odihnă să repete,
în fiecare veac, a patimilor grea rostogolire.

Destinul lor s-a săvîrșit pe întuneric sau în zori,
dar n-au putut pricepe călăii atîta ironie:
să-i prigonești, să îi despoi și să-i omori,
iar inima-n timpanele cetății să le zvîcnească, totuși, vie! Vie!

3.

La control cu starea de fapt  

Starea de fapt este cît se poate de gravă –
are bube dulci, fibrilaţii, acnee.
Nu i-ar strica un plasture, o compresă cumva cu otavă.
Cădem de acord, ar fi o idee.

N-avem timp. Delirează şi mă tem c-o vom pierde.
Îi pun mîna pe frunte: e sloi!
Greu să găseşti printre îngeri de cocs masă verde,
poate doar în căpiţa din „Carul cu boi”.

Starea de fapt e de tot disperată.
La control, i-au fugit din globulele roşii cinci sfinţi.
Nimeni nu dă în numele ei vreodată,
comunicat de scuze cînd derbedeii ajung preşedinţi.

Mă simt dezarmat…Sînt inapt
la război iar războiul acesta-i prea mare.
Datorez laşitatea şi restul unei vechi stări de fapt,
la rîndu-i, altei stări de lucruri datoare.

Stării de fapt nu-i rămîne decît să se-mpace cu soarta.
Nevindecată, creşte melci şi cultivă hamei.
În păpuşoi, o să joace pe Ofelia, ştiţi, moarta,
ce pluteşte în irişii ochilor mei.

 

Ștefania  PAVEL 

Poezia la 16 ani…

1.

Imagine a viitorului

 

În anotimpul ăsta prea scurt,

În săptămâna asta interminabilă,

În cântecul ăsta imaterial,

Scurt și el,

Dar cumva interminabil la rându-i,

Te-am pierdut intenționat,

Doar pentru a te putea căuta din nou

Și a fii mândră să te pot găsi

Mai neclară decât niciodată,

Să-ți pot cuprinde privirea grea în mâinile mele,

Să te pot simți în aerul meu

Pe tine, imagine a viitorului,

Care mă cerți neîncetat, 

Fiindcă mă gândesc prea mult la tine,

Dar fără să gândesc cu adevărat.

În anotimpul ăsta ești prea supărată

Și inexistentă,

Ești de o neclaritate pe care am reușit să o-nțeleg

Atunci când te-am descoperit

Cu lumânări arzându-ți pe umăr,

Cu ceara scurgându-se spre mine,

Și șoptind pânzelor de păianjen goale

Că începi să îmbătrânești,

Să te transformi,

Ușor, ușor,

În prezent,

Dar poate că nu așa vei fi mereu,

Poate că trebuie doar să te pierd din nou,

Fiindcă te-am găsit prea devreme,

Când soarele încă nici nu s-a gândit 

Să apună,

Ca să îți facă ție suficient loc

Să fii tu.

Așa că îmi iau timp

Și aștept pe podea, lângă tine, 

Iar când săptămâna asta interminabilă

A ajuns, cumva, la sfârșit,

Eu te-am mai pierdut o dată,

În speranța că te voi găsi 

Neclară ca prima dată,

Atât cât să nu te pot înțelege.

M-am mai pierdut și pe mine,

Ca să fiu sigură că nu ajung,

Din nou,

Prea devreme,

Și am mai rătăcit o eternitate în trecut.

Apoi, când am crezut că am așteptat suficient,

Cu toate sforțările mele,

Nu am mai reușit să te și găsesc,

Pe tine, imagine a viitorului,

Nu am reușit nici să mă și găsesc

Pe mine, imagine a ce se află 

Între tot, dar în nimic.

Deci am rămas amândouă așa,

Pierdute,

Tu, devenind una cu lumânările

Și topindu-te în prezent,

Iar eu, rătăcind pe undeva

Prin trecut

Și prin eternitate,

Fără să știu vreodată

Cât de neclară ai putea deveni

Pe măsură ce te-aș găsi

Și te-aș regăsi

De 100 de ori doar într-un cântec.

 

2.

 

Insomnie

 

Ne-a mai rămas doar o insomnie

Pe care să o împărțim, așa cum nu știm

Și așa cum nu putem,

Între duminici prelungite imperial în mijlocul focului

Care permite să fim modelați,

Rând pe rând,

După același șablon stricat,

Însemnați ca să nu ne pierdem unii de alții,

Iar mai apoi răciți

Tot cu foc,

Pentru a crede că el ne-a salvat.

 

Ne-a mai rămas și timp,

Dar tot de numai o insomnie,

Așadar, 

Dacă tot mai avem 

Atât de puțin de mult,

Hai să-l folosim pentru a extermina 

Toate duminicile,

Așa nu vom mai fi nevoiți 

Să împărțim insomnia,

O putem păstra, 

În sfârșit,

Pentru propria persoană deja arsă.

Sigur,

Noi nu vom mai avea timp de ea,

Fiindcă l-am folosit pe tot

Pentru a o recupera,

Dar ea va avea mereu

Timp de noi

Și timp să ne împartă 

Între oricare zile ale săptămânii ar vrea.

                       Un desen de Ștefania Pavel

 

Teodor  Constantin  BÂRSAN 

 

Poetry

 

1.

 

Horoscope

 

ARIES

You tend to be headstrong and deliberate in your actions. Basically

you don’t give a fuck about anyone. Most people hate you but you

couldn’t care less. You’re the type of person who would masturbate at

a wedding

 

TAURUS

Warm and caring are your most endearing characteristics. You get on

well with most people because you’re bisexual. You hardly ever wear

underwear and you constantly smell of piss.

 

GEMINI

Your star sign denotes an air of duality in your character. Simply,

you’re a neurotic schizophrenic. A real fucking weirdo, the type of

person who’d kill them self to win a bet.

 

CANCER

You have a businesslike attitude to life and a knack for making money.

You’re an unscrupulous bastard who would sell relative’s limbs to buy

a

mobile phone. You are likely to be murdered.

 

LEO

The adventurous type, always looking for thrills and willing to try

anything. In other words, stupid. You have the IQ of a garden snail

and will never amount to anything. Most Leos are living on the

welfare.

 

VIRGO

You like the good things in life and you know how to enjoy them. But

you’re prone to bullshitting and you’re a cheap bastard. Virgo men are

usually queers and the majority of Virgo women are whores.

 

LIBRA

You are the forgiving type and you don’t bear grudges. This makes you

an asshole. For your entire life people will make a complete prick out

of you. Nobody will go to your funeral.

 

SCORPIO

You are sharp, a quick thinker and good at puzzles. However these are

your only good traits. You screw small animals and love picking your

nose. You should become a stunt performer with no helmet.

 

SAGITTARIUS

You are the romantic mushy type, soft-hearted and a lover of the arts.

You are likely to import Dutch pornography and sex toys. Men even

willing to rent Sleepless In Seattle to increase your odds for a romp

in the sack.

 

CAPRICORN

You are deep and personal in your thoughts, the quiet type. A mean

self-centered cunt and a closet homosexual. Your best friend is

probably an altar boy.

 

AQUARIUS

You are the academic type and will probably end up working in the

legal system. This means you are an absolute pervert, at the least a

transvestite. Your ideal sexual partner is a Labrador puppy wearing

fishnet tights.

 

PISCES

You are the eternal optimist, seeing the best of any situation. You

have no grasp of reality and live in a dream world. Most people

consider you to be the greatest living moron. You will continually

fail. You’re a prick.

 

2.

 

Horoscop

 

BERBECI

Ai tendința de a fi încăpățânat și deliberat în acțiunile tale. Practic,

nu dai doi bani pe nimeni. Majoritatea oamenilor te urăsc în afară de tine

Nu-mi pasă deloc. Ești genul de persoană care s-ar masturba la

o nuntă.

 

TAURUS

Cald și grijuliu sunt caracteristicile tale cele mai duioase. Urcă-te

bine cu majoritatea oamenilor pentru că ești bisexual. Nu prea porți niciodată

Lenjerie intimă și miroși permanent a urină.

 

GEMINI

Zodia ta vedetă denotă un aer de dualitate în caracterul tău. Pur și simplu,

Ești un schizofrenic nevrotic. Un adevărat ciudat, tipul de

Persoană care s-ar sinucide pentru a câștiga un pariu.

 

CANCERUL

Ai o atitudine de afaceri față de viață și un talent de a face bani.

Ești un ticălos fără scrupule care ar vinde membrele rudelor pentru a cumpăra

  1. a

Telefon mobil. Probabil vei fi ucis.

 

LEU

Tipul aventuros, mereu în căutare de emoții și dornic să încerce

Orice. Cu alte cuvinte, prost. Ai IQ-ul unui melc de grădină

și nu voi însuma niciodată nimic. Majoritatea Leilor trăiesc pe

Bunăstare.

 

VIRGO

Îți plac lucrurile bune din viață și știi să te bucuri de ele. Dar, dar

Ești predispus la rahat și ești un ticălos ieftin. Bărbații virgo sunt

de obicei poponari și majoritatea femeilor virgo sunt curve.

 

LIBRA

Ești genul iertător și nu porți ranchiună. Asta te face pe tine

Un ticălos. Pentru întreaga ta viață, oamenii vor face un nemernic complet

De tine. Nimeni nu va merge la înmormântarea ta.

 

SCORPIO

Ești ager, un gânditor rapid și bun la puzzle-uri. Oricum ar fi acestea

Singurele tale trăsături bune. Te culci cu animale mici și îți place să alegi

Nasul. Ar trebui să devii un interpret de cascadorie fără cască.

 

SAGITTARIUS

Ești genul romantic mohorât, cu suflet moale și iubitor de artă.

Este probabil să imporți pornografie olandeză și jucării sexuale. Chiar și bărbați.

Sunt dispus să închiriez Somnless în Seattle pentru a-ți crește șansele pentru un romp

În sac.

 

CAPRICORN

Ești profund și personal în gândurile tale, tipul liniștit. O rea.

curvă egocentrică și un dulap homosexual. Cel mai bun prieten al tău este

probabil un băiat de altar.

 

VĂRSĂTOR

Ești genul academic și probabil vei ajunge să lucrezi în

Sistemul juridic. Asta înseamnă că ești un pervers absolut, cel puțin un

Travestit. Partenerul tău sexual ideal este un cățeluș labrador care poartă

Colanți de pește.

 

PISCURI

Tu ești optimistul veșnic, văzând ce e mai bun în orice situație. Tu ești cel mai bun

nu înțelegi realitatea și trăiești într-o lume de vis. Majoritatea oamenilor

Consideră că ești cel mai mare cretin în viață. O vei face neîncetat.

Eșuează. Ești un ticălos.

 

Andreea  GHICA

 

Băi…

 

1.

dacǎ vrei poţi sǎ mǎ uiţi

orice orice

din mine 

or sǎ iasǎ toate dorinţele neîmplinite 

şi tot soarele ǎla mare 

pe care l-am adunat pentru tine

dar tu poţi sǎ zâmbeşti

oricum n-o sǎ ai habar de nimic

 

2.

 

am o singurǎ zi 

sǎ-ţi spun 1000

de cuvinte pe care nu

ţi le-am spus

îmi lipseşte 

curajul.

 

3.

 

şi azi atât de mult îmi lipseşti

că nu ştiu de unde să împrumut

două mâini

să mă îmbrăţişeze 

ca să mai uit puţin de tine.

(a very short poem for my grandfather)

 

4.

 

și-mi spun

la naiba

dacă singurătățile noastre

s-ar fi întâlnit până acum

poate ne-am fi simțit și noi

mai mult oameni

nu doi amărâți care așteptau

pe-o bordură

să li se întâmple ceva.

(un foarte scurt poem despre singurătăți)

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Contact / Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
MedcareTomescu romserv.jpg hymarco

CITEȘTE ȘI

Metex oneminamed Gopo
kiss2025a.jpg dsgmotor.gif
novarealex1.jpg ConsultOptic memco1.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media