1.
Ținuturi spre zi-lumină
Să fim mai buni e o idee
Pe care toți o cred banală
Și au senzația că zmeie
Se înalță chiar și fără scară.
Ce uită oamenii de azi
E că pământul mori învârte
Și-așteaptă ușa să-i deschizi
Ca să te miruie pe frunte.
Fă-ți treaptă în fiece zi
Dintr-un cuvânt ereditar
Și schimbă tonurile gri
Cu verdele unui stejar.
Mai bun ești când urmezi o cale
Și când te-abați să ceri lumină
Sau când prăpastia din vale
Prietenă vrea să-ți devină.
Mai bun ești când nu te oprești
Din căutări spre absolut
Și-atunci când nici nu mai gândești
La binele ce l-ai făcut.
Răsplata pentru tot se-ntâmplă
Când scara urcă-n curcubeu
Și lumea se preface suplă
În fracu-i alb de corifeu.
2.
Vis adormit
Să crezi în zâne și-n povești,
În mere de-aur coapte,
Să crezi în porțile cerești
Și-ntr-o cafea cu lapte…
Să crezi în slujba unui nuc
Pitit pe după dealuri
Să crezi că și doar c-un papuc
Poți alerga balauri.
Să crezi în dimineți albastre
Și-n feți frumoși cu plete
Să crezi în fine capodastre
Și-n muzici desuete.
Să crezi în lume și-n destin
Și-n apa vie a serii,
Să crezi în robul celestin
Și-n gustul primăverii!