1.
Rugă în cuvânt
Despre țară se mai spune, când și când, în reportaje
Că e o adunătură de diverse personaje.
Nimeni nu mai pune preț pe culori și pe mândrie
Nimeni nu mai știe azi ce înseamnă Românie.
Nu partidele sunt țara, nici vedetele-duzină,
România e pământul unde ai o rădăcină.
Și nu e de vină neamul că nu știu copiii lui
Că niciun străin din lume n-are știința dorului.
Toate limbile străine spun deodată „îmi lipsești”
Numai tu, române, poți dorurile să-ți rostești!
Dor de ulițe, de sate, de bunici, de-nvățători,
Dor de liniștea din casă și de sfadă uneori.
Negreșit, îți vine bine haina țesută de mână
Nesperat de bine versul scris în limba cea română.
Roagă-te să fie pace și adu pe veci un cânt
Legământ să faci cu țara: precum în cer și pe pământ!
2.
Actualitate
A nepăsare, chin și nedreptate
Miroase-n țara noastră de o vreme…
Cei buni sunt dați cu totul la o parte
Și n-au pe cine-n ajutor să cheme.
Ne vin guverne-n șir precum facturi
Și toți sunt plămădiți din neștiință.
De sărbători dau bani pe urături
Și ni le pun la uși cu neputință.
Noi nu ne batem joc și-i luăm în casă,
Ei ne zâmbesc cam fals dintr-un pliant
Pe care poza lor mult prea lucioasă
Nici n-are loc de numele gigant.
Poziții, liste și-un slogan stângaci
Ne dau adesea, doar fictiv, speranța
Și uite așa, din patru-n patru ani
Cu o ștampilă le dăm iar vacanța…
Facebook
WhatsApp
TikTok
