DUMINICA DE POEZIE – Puiu JIPA – Jipisme de duminică

1.

ciudățenia asta că dacă scrii treci prin gri și nu ai decît noapte te priveam ca și cînd erai o fereastră pe alocuri albastră broasca țestoasă te iubea îmi liniile pălmii mușca … încep să te uit așa cum tu … o să vină un timp ha ha anotimp în care o să ne gîndim că nu este timp am udat florile și i-am spus noaptebunădimineața ușii aceleia și ușa se uita la mine de parcă atîta îi trebuia și îți jur am încuiat-o de parcă atîta ne era de ajuns pe mobilă era un fir de praf de nepătruns te ștergeam și nu numai
(mih)

2.

merg pînă afară să beau o sticlă de bere mai aspru aerul luna aia de-acolo nu coboară țigara are fumul încolăcit profilul tău miroase a singurătate bolnavă și a lămîiță e tîrziu să mă mai urăsc e și noapte mi-aș jupui întrebările pînă aș rămîne un grăunte de rîs apoi aș face din marmură vise
(așezare)

3.

desigur, acum deschid ferestrele mai mult, în amintirea aerului pe care mi l-ai respirat și, da, am uitat să dansez cu toate umbrele pe care le-ai aruncat pe pereți, simt că nu mai ai curaj să aștepți liniștea de după, te vrea văzduhul fulgerător și fierbinte, în coarne să te străpungă celulă cu celulă, ai aerul unui acut abandon răsucit în colțul gurii, doar fumul țigării, din ce în ce mai prelung, amintește de carnea ta temătoare, de ochii care ți se luminau mai tare ca universul știut, aerul se retrăgea în el însuși și tăceam mirați ca la-nceputul tuturor lumilor, ștergîndu-ne de toate coșmarurile, de toate viitorurile.