1.
atîta soare în privirea ta
că viscolul cînd te-atingea
în stropi de lavă se topea
și-ntunecimea lumina
atîta dor de tine-aveam
că ochii-ncet îi închideam
să te aud să te mai am
să sparg mult prea opacul geam
atîta timp s-a petrecut
și n-am știut și n-ai știut
ce e sfîrșit ce-i început
ce-i cenușiu ce-i verde crud
în aerul ce l-am umplut
nu mă mai vezi nu te aud
(departe)
2.
demult demult am cunoscut
o fată avea nume ciudat
vorbeam despre viață
acum ne întîlnim din nou
nu mă cunoaște
dar mă ia tot mai des
cu ea.
(altminteri)
3.
și peste toate aerul
avea gust de piatră
cu scîntei
aplauze răzlețe
(după nori potopul)
4.
de cîte ori nu mă gîndesc
la tine
de-atîtea ori
îmi vine să
te inventez
(perpetuu)
Facebook
WhatsApp
TikTok
