1.
mă înspăimîntă anii tăi
și eu i-am fost avut cîndva
purtam cravată beam cafea
și îl aveam pe vino-ncoa
acuma ascultăm piaf
tu ai căciulă cu canaf
și părul prins într-o agraf`
eu am băut și îs cam praf
iar între noi e o genune
cu margini năruite-n rune
lăsată de un dumnezeu anume
și dumnezeu și fără nume
prin părul tău cel castaniu
aș vrea un piaptăn să îți fiu
tu lună plină eu candriu
bînd bere-n gară la lehliu
să te răstorn lîng-o fîntînă
și să mă muști tîrziu de mînă
tu cea mai bună și hapsînă
tu care m-ai stors de vînă
iar luna s-a crăpat de frig
zici s-o lipim cu țipirig
eu nu te-aud și te tot strig
din panama pînă-n avrig
ne-a mai rămas doar un covrig
și mă-nspăimîntă anii tăi
(iubito mîine ne-am văzut)
2.
chiar nu știam
că ești
dar erai
și am crezut că
dacă dorm
o să fim
(doi clovni
cu umbră)
3.
atît de-a tuturor tu ești
atît de nimeni și de toată
sălbăticiune dar și vid
un mărunțiș pe-o stinsă piatră
atîta de minciună-adevărată
atît de rană și atît de plîns
atît de dincolo de-aproape
atît de-aprins
atît de stins
(încît)
Facebook
WhatsApp
TikTok
