.
diminețile tale
miros a amar
și a pădure miros
rătăcește-mă dar
scorbură-mă
(ne-am fi iubit)
2.
tremura apa pe noi
nemișcații de serviciu
privitori absoluți
rătăciți în solstițiu
atît de departe era mîna ta
și răsuflarea da
atît de a altcuiva
(cînd cineva devine doar ceva)
3.
diminețile tale sînt atît de departe
mă prind urlînd la luna nenăscută
desperecheat citînd din sartre
pe cînd și tu tot nenăscută
te scrii pe o copertă dintr-o carte
muiată în adîncuri de cucută
(doar prafu-acela de pe Marte
ne va certa din alăută)
4.
tristețea ta are mănuși
cu un singur deget
pescarii nu mai știu
să se înece
și prin ninsoarea care trece
o să oftăm fără de preget
(ou sont les neiges)