1.
de pietre separam
secundele
de pietre
te despleteam
întrebările tale
se roteau
ulcior
(‘s lut)
2.
și îmi vei povesti
cum e minciuna
ce taler greu
de ea va atîrna
am să mă pun
de partea ceealaltă
voi adormi și eu
cînd va
și ea
(deținut minte)
3.
în traistă frunzele îmi pun
stimată toamnă eu mă duc
fără regret și fără vreun
cuvînt mă fac haiduc
am să străbat cîmpii de lut
păduri ce încă nu există
te voi găsi și voi rămîne mut
de cît îmi ești de tristă
trei tumbe îți voi face alb
să nu te miri de zîmbetul meu calp
cu frunzele din mine-ți fac contur
și am să te iubesc îți jur
(toamnei sonet de iarnă)
4.
azi am văzut cum cade
ultima castană
am pus-o-n buzunar
să se-ncălzească
și am să te-mprietenesc cu ea
(gînd)
5.
fugită toată ești
pe pernă
firul tău de păr
nu s-a clintit
(de loc)