1
Să fii tot numai un vis viu
ca o carne vie și să se
perinde lumea prin tine
așa cum acum tu prin ea
treci le-ntâmplare
fără o țintă precisă
Atunci da
numai atunci
călătorit așa la-ntâmplare de lucruri
da
numai atunci
reîntors din călătoria inversă
ai avea dreptul să ridici glasul
să spui ce ai văzut despre lucruri
să fii
desigur este doar o dorință
căci la bariera epidermei
învelitoare obscenă a cristalului cărni
lucrurile mor impenetrabil…
2.
În spatele gării
unde era cârciuma
La geamuri multe
a răsărit
Un colț de pizza
Florina eu și câțiva iubitori de Titu
vrem să renaștem
un Colț de Titu…
3.
Iubito
M-ai dezechilibrat
M-ai scos din ţâţâni
Din minţi m-ai scos
din rădăcini
Scriu acum iar poezii
Şi asta datorită eternei femei
Care eşti tu
Copac într-o rână cu
Rădăcinile în aer
Contemplu propria-mi
Uscare tăcută
Primenire înaintea focului
Ce poate-ţi va încălzi din nou inima
4.
Amprentele privirilor tale
Fumegau încă
Dulci rotocoale de fum
Mă înălţau la cer
Şi rămânea doar câmpia
Ca un cearcăn proaspăt
Şi verde
Şi rămânea doar
Cerul ca o proaspătă
Albastră astâmpărătoare
De sete picătură de
Apă
5.
Pod de fier
și pod de piatră
un tărâm cu-n alt tărâm
curge timpul
fruntea-mi crapă
tot eu plec
tot eu rămân
pod de fier și
pod de piatră
luntrea lumii lunecând
suntem strânși cu toți odată
suntem fulgerați
pe rând
și în urmă-ne răsară
pod de fier și pod de piatră
pod de tei
pod de salcâm
lumea-i iarăși închegată
un tărâm cu-n alt tărâm…
și cu apa tremurată
tot eu plec
tot eu rămân…
De întâmplarea plecării prietenului meu dintre noi,
profesorul emerit,
scriitorul de excepție
și criticul Marius Bădițescu,
un gând pios de admirație sinceră.
Dumnezeu să-l ierte!