1.
L-am invitat pe Socrate
Iubito aseara
Ma tot intreba despre tine
Si nu stiam ce sa-i raspund
Am icercat chiar sa ma trezesc
Dar Socrate ma dojenea
Zambind bland
Tot la trezie ajungem
Dar nu asa dintr-o data
Adevarul se afla incet
Patcurgand rabdator
Maieutica toata…
Si iar se puse cu intrebatu pe mine…
Incepusem sa inteleg cate ceva
Si asteptam cu sufletul in palma
Sa rasari firesc undeva
Sa i te arat triumfator
Iata Socrate concluzia la care am ajuns..
Erai pe aproape sunt sigur
Cand i-am vazut cupa cu otrava in mana
Era dimineata
A zambit doar spunandu-mi
Incet noapte buna…!
2.
Nu era in casa o hartie
Pe care sa nu fi scris o poezie
Nu era in oras zid imaculat
Pa langa care el trecand
O poezie sa nu fi zgariat
Nu erau nici macar doua tratuare
Fara iarba poeziilor lui unduitoare
Devenise suspect
Si-au inceput sa-l caute
Cu-n caine mereu in ziua de ieri
El locuind de fapt in ziua de maine
Si-ncepeau a se teme
Cand pe spinarea cainelui
Apareau zgariate alte si alte poeme…
Si-ncepeau a se teme…
3.
Moartea de proximitate
La moartea prietenului meu Ion Ion
În copilărie mă jucam cu ea
de-a hoții și vardiștii…
Ea rânjea !
În adolescență mă jucam cu ea
în temerare expediții
spre locuri pline de primejdii…
Ea rânjea !
În tinerețe mă luptam cu ea
pentru dreptate și-adevăr….
Ea rânjea !
La maturitate mă luptam cu ea
pentru imperativul categoric și
dezamăgirea răsărindă….
Ea rânjea !
La bătrânețe – albă nea –
Ea îmi zâmbea
promițându-mi că mă
va îmbrățișa……!!!!