1.
Veghe
Îți mângâi
cerul pleoapelor cu
necuprinse raze de
ceață, de catifelată
neștiință în care
îți vine să te scufunzi
cât mai adânc.
Ia o gură de aer sau
poate o picătură din
tainicul lichid și
aruncă-te, nu mai căuta
explicații, legături, cauze.
A trecut timpul lor,
acum ești aici și nimeni
nu-ți poate lua
libertatea asta
de a fi vechi și
fără griji. Nu contează
că ceva nu se poate
întâmpla, ochii tăi
simt, mâinile tale văd
cursivitatea formei
alături de care
nu-ți mai trebuie
suprafață.
2.
Alb-negru
Știi? Cred
că mai erau multe
de spus, idei sau
picături de căzut,
dar încerc să accept
că lucrurile sunt.
Mai erau râmase
în mine clipe
în care să te-ascult
privindu-ți fumul
de țigară sau
ceașca albastră,
într-una din toamnele
acelea perpetue.
Știu, nu mai pot
cuprinde sau întreba,
dar mi-a rămas totul
fixat de pelicula
fragilă care-mi
înnoadă minele
și nu-mi poate fi
luată nicio nuanță
dintre albul și negrul
de pe ea.
Știi? Lumina
proiectată atunci
nu a plecat
nicăieri.