08.07
1.
Cuvintele se aștern
fluide în noaptea
în care ascult
Pink Floyd
și aș pune acul
să-ți vibreze
muzica șanțurilor
de pe piele.
2.
Dansez concentric,
cufundat,
mecanic pe suprafața
neagră
și respir între
intervale dilatate –
pupile și pori.
3.
Îmi aud
vocea ta undeva
în spatele capului,
punct de presiune arcuită,
timbru de coardă
întinsă până la
limita desprinderii.
4.
Se rarefiază
gândurile.
Sunetele suprapuse,
alternate, așteptate
se aglomerează
în densități acaparante
și uit.
5.
Mă uit
în vuietul
alternativ –
acul merge
în gol.
Și nimeni nu
aparține nimănui.
Facebook
WhatsApp
TikTok
