DUMINICA DE POEZIE – Constanța POPESCU – Cinci…

1.

 

Păcatul neiubirii

 

Și poveștile se nasc din niște

linii curbe.

Nu orice e drept și candid.

Minciunile în mii de feluri

se arcuiesc și ne cuprind,

niște îmbrățișări,

sferturi de arc, restul îl aducem noi…

Privirea mioapă speculează defectele,

mintea rescrie scenariul

și fardează personajele,

le îmbracă de sărbătoarea netrăită.

Noi fandăm pașii până la refuz

și întoarcem privirea când lacrima

spală inima de păcatul

neiubirii…

Mai departe trecem pe curat

o poveste fără heppy end.

 

2.

 

Gânduri

 

Mai am prin buzunare

câteva frunze din toamne viitoare,

niște pași nerăbdători

să te caute,

o iubire decolorată din pozele bunicii,

ce mi s-a prins de tocul pantofilor,

vinovați de târziu și înserare.

Am rătăcit câteva capitole

din soartă

și acum trec pe curat ordinea

gândurilor ce n-au mai rodit bucurie.

Tu îmi scuturi pletele de griji

și-mi aliniezi dimineților restante,

câteva tăceri pietrificate.

Îmi e greu să-mi amintesc

îmbrățișările risipite, cuvintele

care nu mai lăsau loc între noi

și sigur am fi vrut mai multe,

dacă ne-am fi fost,

să ne mai fim prin gânduri…

 

3.

 

Starea de fericire

 

Mama nu mi-a lăsat nicio rețetă,

împotriva tristeților, a sufletului ars…

ea învățase de mică

să-și lipească un zâmbet mare pe față,

un fel de fard, valabil oricând

și cât s-ar fi chinuit viața s-o doboare,

ea lățea și mai mult zâmbetul,

de parcă în toate era câștigătoare.

Eu, mă străduiesc în toate diminețile,

să-mi desenez o mică fericire în priviri,

să pun culoarea iubirii în obraji,

să-mi împletesc codițele cu vise,

să adun toate mirările lumii

și pe tocuri, cu rochia mea albă,

să trec peste rugii anotimpurilor,

ca o regină coborâtă din povești.

Și pas cu pas să fac liniște printre clevetitorii

care nu cred în starea mea de fericire…

doar tu știi cum sunt…

o altă stare dintr-un basm.

 

4.

 

Darul bucuriei

 

Există un  timp când pasul șovăie,

genunchiul se-ndoaie

până la sânge, peste osul dorință,

fruntea macină gânduri

pe litere fosforescente

și nici o umbrelă să te apere

de anotimpul bătrân.

Mama păstra mereu niște griji,

împachetate  în hârtie glacee,

le agăța în pomul de Crăciun,

o țineau tânără și le împrospăta în fiecare an…

eu râdeam și mă jucam cu ele,

niște pietricele,

cu care începeam șotronul despre viață

și iubire.

Poveștile  se scriu și se sfârșesc

în anotimpul prescris de terapeut,

ștafeta cu care ne-am înscris în cursă.

Și tu iubire, erai una dintre ele

și mie mi se părea un dar

divin,

despre care mă feream să povestesc,

ca să nu se risipească

bucuria…

 

5.

 

Portret

 

Îți pot face un portret cu cicatricile mele,

din toate durerile ce mi le-ai părăsit,

din doruri orfane,

de culori amestecare,

ca-n poveștile Sf,

nu mă cunoști, nu te improvizez…

și totuși pot face curat

între frici.

Aliniez mirările

pe rama întîmplărilor dăruite

și-ți luminez cel mai colorat

și tandru portret din umbra îmbrățișărilor,

nu l-ai arătat,

numai eu l-am pipăit

și m-a durut,

că te-a durut…

că nu eram,

că nu puteai..

 

 

 

 

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro