1.
Oportunitate
Știi, amintirile alea mici,
care-mi bâzâie înaintea somnului,
nu erau cu tine…
doar când adorm,
ni se alătură cărările și se face
lumină în juru-ți
și nici atunci nu mă cunoști,
nu te miros,
doar îmi strălucești,
pentru că atunci
rulează filmul cu îngeri…
iar eu aveam rolul
spectatorului
povestirilor mute.
2.
Bucurii clandestine
E sărbătoare,
se face frig prin duminici,
soarele se aprinde greu,
mă apasă tăceri
și durerea de genunchi.
Picuri de bucurie
se opresc deasupra mea,
au obosit să mă privească,
dar nici selfye cu îngerii
nu îndrăznesc să facă,
așa pentru plăceri clandestine,
mai bine șterg cuvintele dintre noi…
3.
Ce să fac?
Solzi de cleștar mă îmbracă,
plouă rece, păgân,
fără gând, fără stăpân…
se grăbește cărarea,
desculță prin vămi,
cu sacul de dor strâns la piept,
dau la schimb versuri vrăjite,
pentr-un toiag de iubire.
Un troc avantajos
rătăcitorilor de vise.
Este o ploaia cu care strălucesc
la brațul începutului
și mă întreb a câta oară,
unde este iubirea mea?
Să vadă cum se topesc anotimpurile,
ca un fard exagerat, folosit clandestin.
În ochi am beția zborului neexersat,
aripile îngreunate de rod,
mă preling la picioare timpului
și nu-mi găsesc sălaș…
4.
Schiță de plan
Contacte imperfecte,
ca un joc de domino.
Mai greșește soarta,
adunând și scăzând
să ajungem la zero.
Drumuri în pantă
curăță durerea.
Neuronii mei secătuiți
și-au retras sinapsele.
În solitudine Dumnezeu desenează
autostrăzi,
pentru arhitecții de vise.
Jocul de-a joaca are un sens tainic,
hrănind copilul din mine,
cu pașii la gradul perfect,
făcând copii
pentru muzeu de antichități,
unde ne așezăm pe rând,
indiferent de planul înalt.
5.
Întoarcerea în rând
Mă doare intrarea oaselor
în lutul care-mi recunoaște amprenta.
Eram acolo din vremea fără amintiri,
sămânță purtată între anotimpuri…
Emoția mea în palma-ți
strălucește și uneori se aprinde,
când știi s-o faci
să-mi lumineze calea.
Deșertăciune și speranță,
cu pași predestinați.
Nu este vis,
este întoarcerea în rând,
când așteptând, topesc o lumânare…