1.
Poeții
Poeții sunt tălmaci de vise,
cu greu îi faci să deseneze fluturi
pe retina iubitei, ei sunt fluturii ei,
stau să dăltuiască metafore
pe firul ierbii, sunt însuși verdele ei…
sunt diminețile clandestine
la care toți visează,
un anotimp cu prelungiri
și zborul implicit.
Au propriile păreri despre:
iubire, femei,
tristeți și părinți.
despre codrii și casele verzi,
despre dorința condamnatului la viața
veșnică durere.
Sunt îngeri cu aripi de ceară,
lacrimi cristalizate în salba împăratului,
dangăt de clopot în restriște,
sau mai bine liniștea dintre toți.
2.
Cerere
Mi-ar trebui un sac de veșnicie,
am atâtea amânări de trăit,
de protestat, de șlefuit cuvintele
colierului promis…
atâtea iubiri restante, aproape uscate,
atâția pași nefăcuți,
atâtea scări cu trepte lipsă…
Cui să fac cerere pentru
o cană cu eternitate?
Am pus în joc toate toamnele
cu frunzele lor certate de vânt…
cu ploile dense, când omorâm tristețea
în mormântul din mine…
Ce bucurie să miros a iasomie și a dor,
a fir de busuioc păstrat
pentru întâlnirea copilului din noi,
două anotimpuri suprapuse
cu fața la fereastra iubirii prescrise…
Mi-ar trebui mai mult nisip în clepsidră
și o toamnă eternă…
3.
Căutare
Unde ești,
cu ochii tăi cu fluturi?
Întorci mirările toate
pe contrasens,
să stea la rând așteptând
un dor, un rol
un leac pentru
piesa în care mă iubeai,
și nu era rol de Oscar…
4.
Premiul eternității
Ți-ai luat Titlul de proprietate
pentru dorurile mele,
pentru cuvintele șoptite la ora
perfectă a începutului de toamnă,
să faci popas lângă izvorul tinereții.
Rănile mele, mereu verticale,
în lumina lunii, se încovoaie
acceptând pactul cu regizorul
fără sentimente, impus la premiul eternității.
Aliniați la start,
am mai trișat,
am stat la rând doar pentru rugăciune și mătănii
pentru porția de iubire promisă
și am ieșit primii
neînvingători,
ostenind așteptarea îmbrățișării
și exersând ascunderea lacrimilor.
Rolurile erau scrise dinaintea noastră.
Noi am mai fardat puțin diminețile
și am alergat în sandale de flori…
5.
Cărări cu GPS
Bucuriile sunt pentru începători,
grijile, pentru avansați…
de aceea, îngere mai scoate din spini,
mai deschide niște ferestre cu fața la cer,
învită-mă la o cană cu vin
și cuvinte pisate,
până ce-și ia dorul curaj să povestească.
Voi ține o conferință de presă,
despre femeia poezie sau cum se acoperă
grijile cu metafore și îmbrățișări.
Voi fi acolo cu brațele pline de vorbe
foste rosturi și povești uitate.
Cu poarta deschisă și cărarea măturată,
cu rochia boțită de riduri,
cu pasul mai scurt,
voi planta capcane cu flori,
în muzică de Bach, toate poeziile
vor fi bucurie și durere, început
fără sfârșit,
ca să poți alege tu finalul
și eroii,
călători pe drumul drept,
când mereu cărările au Gps.
Facebook
WhatsApp
TikTok
