DUMINICA DE POEZIE – Constanța POPESCU

1.

Cooperăm

Știi, că mă provoci,

când împletești

pânza de păianjen, pe culori,

cu respirația reținută,

ca să nu îndepărtezi povestea de viață,

o fostă, în bătaia lunii,

o luptă la marginea nopții,

un călător cu țipătul în tolbă.

De câtă vreme am uitat să pun pasul

peste durere și pustiu,

peste frigul tăcerilor solitare?

Trage mai bine perdeaua cu anotimpuri

și poftește toamna la masă.

Fac eu cafeaua, cum îți plăcea,

pun și zâmbete

în glastră, aprind un foc în șemineu,

tu, adu doar îmbrățișarea…

 

2.

Căutători prin soartă

E de bine!

Ne rătăcim printre vorbe,

ne aleg ele pe noi,

doar atunci când gândurile

ni se mai ating,

cu izolația imperfectă,

scurtcircuităm sentimente infantile

și privim cu uimire

trenurile goale în care am fost și noi,

actori fără replici,

când se certau și ni se iubeau visele,

în taină.

Între noi, căutători prin soartă,

păstrăm amprenta caldă

a începutului de drum,

nescris de Dumnezeu în acte,

doar tatuat pe atrii

și iată, respirăm mai greu,

când ne mai suntem în vise…

 

3.

Umbre

Pe cărările mele, doar umbre

care m-au abandonat,

cu tristeți arhivate,

strânse în straiele începutului.

Mai aștept trenuri ridate,

nevândute încă la cimitirul elefanților

de oțel topit.

Iubirile se mai țin de mână,

niște postere decolorate,

ca o stare de spirit eșuată,

îmi cotrobăie gândul și sună dezacordat,

încât ultimii trecători

se gândesc de ce nu au roata lor de rezervă,

în visul de doi,

unde iubindu-mă, ar fi fost

eterni.

 

4.

Fricile

Femeile au cele mai mari cearcăne,

în umbra zilelor,

ca într-o eclipsă în care

negrul e prea mult,

ca în zilele acelea din calendarul

pământesc,

sau ca sufletul lor când se împart toate

la doi: bucurii și tristeți.,

trecut și lipsă viitor…

Când nu mai au zile, ci doar nopți,

cu frici, neliniști și furtuni la ferestre

și viața se joacă pe o carte, tot sau

anxiarul din vin…

În eclipsa de iubire,

la spitale se tratează alte boli…

poate gripa, dar nu singurătatea…

5.

Schimbarea dintre noi

Bărbații au emoțiile contorizare,

în zilele de după potop,

consum mare, rezerve reduse,

pietrificate de nevoia schimbării

pentru alte zări.

Și dacă va veni vaporul Americilor

strălucitoare, cu ale lor femei,

postere în calendarele lumii,

tot vor avea nevoie de psihologul de serviciu,

ca să-i învețe că

ochii-i mint,

doar inima trece,

chiar și înot pentru a ei iubire…