1.
și-mi spun
la naiba
dacă singurătățile noastre
s-ar fi întâlnit până acum
poate ne-am fi simțit și noi
mai mult oameni
nu doi amărâți care așteptau
pe-o bordură
să li se întâmple ceva.
(un foarte scurt poem despre singurătăți)
2.
hai să plutim printr-un ținut
în care viața își face de cap
iar tu
nu pui întrebări, doar o privești
de la fereastră, din parc,
din poartă, de pe scări
apoi tragi aer in piept, da,
miroase a viață
și a flori, și a dulceață.
3.
Ce faci când aștepți liftul
și vezi că vine vecina
care stă pe același palier cu tine?
Normal că o iei încetișor pe scări.
Dar ce faci când vezi
că nici vecina nu mai așteaptă liftul
și o ia și ea încetișor pe scări?
Normal că o iei la fugă,
te oprești la un etaj mai sus,
asculți cu atenție
să vezi când intră vecina în casă
ca să poți coborî,
moment în care un alt vecin
iese din apartament,
se uită dubios la tine,
te salută ușor ezitant,
apoi te întreabă dacă abia te-ai mutat,
dai din cap că nu,
pare că are chef de vorbă,
pare că ai urcat un etaj mai sus degeaba,
e un coșmaaaar.
Nu mai bine iți plăceau ție small talk-urile de bloc
și acum păreai și tu un om normal,
care scoate cheia din geantă
și în timp ce se chinuie să deschidă ușa
schimbă două-trei vorbe cu vecina,
ce mai faceți,
cum vă mai simțiți,
zi frumoasă?
Mda.