1.
Spațiu
Acum câteva zile am mers
Vreo 15 kilometri, fără nicio țintă.
Mă gândeam că nu o să mă mai simt aşa… șters?
Dacă aș putea zbura prin univers
(Nu îl numesc transvers
fiindcă aș fi neoriginal)
Aș zbura invers, cu picioarele înainte
Prin univers…
Să pot vedea mereu de unde am plecat.
Iar ce e înainte, ce vine, ce urmează,
ce contează
Ar trece pe lângă mine, neobservat
Ca și acum, de altfel.
Nu mi-a luat decât două zile să îmi găsesc cheful să scriu asta.
Îl ascunsesem bine, mai bine decât
Ce simțeam înainte…
Ar trebui să existe un centru de reciclare pentru gânduri,
Am câteva care nu îmi mai trebuie.
Câteva sute…
De ce există univers și nu există unistrofă?
2.
Dacă aş înţelege ce scriu, nu aş mai scrie
Am ajuns să copiez din cărți.
Ce e o carte dacă nu doar o hârtie?
O colecţie de hârtii, pe care sunt scrise lucruri
Mai importante decât mine…
Îmi plac cartofii cu mujdei.
Fiindcă ustură.
Dacă ustură îmi place.
Mă întreb cum ar fi să am carapace.
Bine, una fizică, deoarece deja
Am una morală, psihică, a minţii.
Vrei să mi-o arăţi pe a ta?
Gen: „ayy bby hai să facem schimb de carapace”.
Foarte romantic, ştiu.
Dar ţestoasele nu pot să-şi dea jos carapacele, ştii?
Ar muri.
3.
Nu știu să cânt la pian
Și nici la vioară
Știu vreo 3 acorduri la chitară
Deși o am de peste un an.
Ce bine că există lecții pe net
Bănuiesc ca sunt folositoare
Pentru cineva cu mai mult chef
Decât mine.
Nu știu să merg pe unde trebuie
Mereu mă rătăcesc ca un idiot
Dar reușesc să mă orientez după stele
Înapoi pe unde am mai fost
Deși căutam alt drum
Altă destinație
Nu asta
Asta știu deja; ce caut aici
Din nou?
Ce bou
E tipul care mi-a dat harta.
Semăna puțin cu mine, dar mai mic
Și prost.
Ca 1 Mai fără muștar.
De ce am avut încredere în el?
Vreau înapoi unde voiam să ajung,
Nu.
Aici.
Cred că trebuie
Să-l chem pe tata.
Gugugaga