Documente din perioada comunistă, expuse la Arhivele Dâmbovițene

Serviciul Judeţean Dâmboviţa al Arhivelor Naţionale vă asteaptă de la sfârşitul lui septembrie, cu o nouă expoziţie, găzduită de sediul din strada Plutonier Diţescu Stan, nr.6 din Târgovişte.

Evenimentul coincide cu perioada în care sărbătorim instituţia care „ne duce istoria mai departe”, prin ocrotirea documentelor Fondului Arhivistic Naţional, şi nu numai, dar şi pe oamenii ei, profesioniştii documentului scris-sursa de bază a oricărui demers de cercetare.

Pentru prima dată, arhivele dâmboviţene expun documente create în perioada comunistă de structurile de partid şi administraţia locală: PMR, UTM, UTC, organizaţii de pionieri, organizaţii de femei şi, pe de altă parte, prefectura, sfaturi populare raionale, primării/sfaturi populare orăşeneşti şi comunale.

Sunt decizii, scheme de organizare a administraţiei locale, liste privind cantităţi de produse colectate de la locuitorii judeţului, raportări periodice, indicatori de plan, procese-verbale şi decizii ale comitetelor executive din sfaturile populare, măsuri pentru  stări de calamitate, sancţiuni, ş.a.

“Sfaturile Populare au luat locul institutiilor „burgheze” ale prefectului si primarului.
Reforma administratiei locale in Republica Populara Romana era anuntata inca din aprilie 1948, prin Constitutie, care prevedea existenta Consiliilor Populare ca „organe locale ale puterii de stat”.

Problema administratiei locale a fost dezbatuta prima data in sedinta Secretariatului CC la 10 decembrie 1948. La propunerea ministrului de Interne, Teohari Georgescu, liderii Partidului au decis sa nu organizeze alegeri pentru proiectatele Consilii Populare, deoarece taranimea era „agitata” din cauza inceperii colectivizarii.

In ianuarie 1949, liderii PMR au discutat legea Consiliilor Populare, decizand ca pana la alegeri (care au avut loc pe 3 decembrie 1950) sa functioneze Comitete Executive provizorii. La propunerea lui Iosif Chisinevschi, denumirea Consilii Populare a fost modificata cu Sfaturi Populare, termen intrat in limbajul comun pana in 1989, spune Mariana State, consilier superior, istoric şi organizator al acestei expoziţii.

Conform legii din 13 ianuarie 1949, Sfaturile Populare trebuiau sa asigure aplicarea dispozitiilor Partidului Comunist in teritoriu: realizarea in viata locala a principiilor oranduirii socialiste; executarea planului local si participarea la realizarea planului economic se Stat; popularizarea Planului economic in mase, in sensul mobilizarii tuturor fortelor de munca pentru executarea si depasirea lui; ridicarea nivelului politic al maselor populare.

Sfaturile Populare nu aveau activitatea permanenta, delegand puterea unor Comitete executive care aveau sarcina de a administra comunitatea locala. In aceasta perioada au intrat in administratia locala multi muncitori si tarani cu educatie minimala, ceea ce a creat curand probleme in functionarea sistemului. Tocmai de aceea, Partidul a organizat scoli speciale pentru instruirea functionarilor locali. La Bucuresti a fost creata o scoala de cadre judetene, care apoi aveau obligatia sa faca instructaje cu primarii si functionarii rurali. Sub indrumarea Ministerului de Interne au avut loc in toate judetele cursuri de 12 zile in acest scop.

Reorganizarea administrativa a fost insotita de o noua impartire teritoriala a Romaniei. Pregatirile au inceput inca din ianuarie 1949, cu prilejul discutarii legii Sfaturilor Populare, cand liderii PMR au decis sa faca apel la consilierii sovietici pentru raionarea teritoriului RSR.

Pana atunci, Romania fusese impartita administrativ in judete, organizate in plasi si comune urbane şi rurale.

Discutiile privind raionarea au fost reluate la Plenara CC din 15-17 mai 1950, in contextul pregatirii alegerilor pentru Sfaturile Populare. Unii membrii ai CC erau de parere sa se mentina impartirea in judete, deoarece Romania nu avea teritoriul URSS pentru a fi organizata in regiuni. Miron Constantinescu a prezentat Raportul privind raionarea catre Plenara, subliniind ca „intregul continut al criteriilor propuse aici este intocmit pe baza studiului materialului sovietic, pe baza invataturii sovietice si pe baza sprijinului concret pe care ni l-au dat consilierii sovietici”.

La sfarsitul lunii iunie s-a constituit o comisie centrala de partid pentru pregatirea raionarii, in care au fost inclusi si consilieri sovietici. Legea raionarii a fost publicata la 6 septembrie, schimband radical impartirea administrativa a Romaniei, continua Mariana State.

În Dâmboviţa au fost create raioanele Pucioasa, Târgovişte, Găeşti, Titu, Răcari, subordinate Regiunii Ploieşti. Acestea au funcţionat până în anul 1967/1968 (Pucioasa-doar până în 1961)”.