DINCOLO DE RIMELĂRI – Șerban FOARȚĂ – Tot de martie…

FALANSTERUL DE AUR

Ceea ce se cheamă Falansterul este un simplu bloc de familişti, mai înalt cu câteva etaje decât blocurile dimprejur. Cu câte-anume este greu de precizat, căci geometria Falansterului e una variabilă, adică modulară, în funcţie de necesităţi. Edificiul nu-i atât un agregat, cât un organism, un „corp social”, care-şi modifică volumul după plac, aidoma unei cefalopode, tentacular sau prin invaginaţie. Când se naşte câte-un locatar, spaţiul se amplifică, – şi invers: pe măsură ce-o familia se răreşte, împuţinându-se treptat, numărul camerelor scade, până la totala dispariţie, a lor, din cartea de imobil. Disciplina blocului e strictă; ordinea lui, celebră-n tot ţinutul.

Scarabeii intră, în bloc, pe scara B :

Oscar (şi familia) intră pe scara O; pescarul de la VIII, pe scara lui; pe scara E, cei care au escare.

Administraţia jubilează. Cel care are,-n Falanster, acces la toate scările e Lascăr. I le oferă toţi pe ale lor. Numai că lui Lascăr nu-i prea pasă, neatent, cum e, la scări (şi trepte). Lascăr este singurul din bloc care-i încalcă ierarhia. Conflictele-i cu ceilalţi locatari sunt muşamalizate, însă, prompt, ca să nu se dea un rău exemplu adolescenţilor din Falanster.

Scuipatul pe scări e, în principiu, interzis; numai că ultimii au obiceiul să scuipe,-n mers, la fiecare pas, ceea ce transformă,-n timpul iernii, scările cu trepte inegale într-un prăvalnic tobogan, şi coridoarele, în patinoar.

Falansterul n-are ascensoare, iar regula blocului impune ca nici un locatar conştient să nu considere finită cursa pe scări în clipa când ajunge dinaintea uşii personale, – trebuind să o reitereze de câte ori ordonă, cu preaviz sau fără, Administraţia, zi de zi. Ordinul se dă prin difuzor. Sunt zile când Administraţia cere să faci 507 sau, numai, 23 de trepte, indiferent de faptul că locuieşti la primul sau ultimul nivel. Unii rămân blocaţi pe scări o oră-două (sau mai multe); alţii-şi dau sufletul, urcându-le sisific de câte optsprezece ori la rând. Este un bun antrenament, nu doar sportiv, ci şi cetăţenesc, făcând ca viaţa cotidiană,-n Falanster, să se desfăşoare, mai cu seamă, pe casa scărilor, iar nu la tine-acasă (noţiune,-n ocurenţă, fără noimă).

Fumatul este aspru sancţionat. Puţinilor contravenienţi li se îngăduie s-o facă, la ore bine stabilite, crepusculare sau nocturne, în faţa blocului sau pe acoperiş (care, desigur, este plat), – fie şi dacă fumătorii pot fi, astfel, suspectaţi de gânduri suicide. Asta, în ciuda faptului că inşii intenţionând să se defenestreze o pot face, numai, de la etajul II, pentru a li se da o şansă, modică, de supravieţuire.

Relaţiile intime între membrii asociaţiaţiei largi de locatari sunt ordonate tot prin difuzor. Parola e: „Acum, copii!”. Administraţia are,-n acest sens, o concepţie justă şi fertilă: Nici populaţie fără copulaţie, nici copulaţie fără populaţie. Actul sexual depinde strictamente de calendarul lui Ogino-Knaus, fiind licit doar în perioada de ovulaţie a femeii. Masturbarea nu e amendată, dar se recomandă a se face supravegheat şi cu prezervativ, în vederea bunei utilări a unor instituţii de profil. În caz contrar, e aspru sancţionată, ca şi scuipatul pe culoare şi pe scări (la care se dedau, ocazional, chiar şi persoane în etate).

Altminteri, scările sunt respectate cu sfinţenie: scarabeii intră (sau ies) pe scara B, – căptuşită cu mochetă roşie în zilele când se aşteaptă beii (care nu apar inopinat); ascaridele, pe scara A sau D, evitând contactul cu pescarii; pe scara muştelor, maestrul Scaramouche (fost societar la Scala di Milano).

Serbarea zmeelor rămâne,-n Falanster, una din marile distracţii ale vieţii. Toţi locatarii-nalţă zmee, la date feriale fixe, de pe acoperişul plat şi vast. E preferată pânza impregnată a fostelor drapele naţionale sau hârtia ultimului număr al gazetelor cu pagini albe.

Ziua fluturilor este alt moment festiv. Falera (bucefalul sau lunula)

                       

se bucură de-o trecere mai mică, în Falanster, decât falena, care este un geometrid cu aripi gingaşe şi abdomen subţire.

                                    

                           

 

           

Acestui fluture nocturn şi, uneori, crepuscular i se îngăduie accesul în interiorul luminat expres, la astfel de ocazii, al blocului, altminteri orb, în care fluturele intră, atras prin mijloace diverse (nu totdeauna ortodoxe, – între acestea, eclerajul însuşi, incompatibil cu ecologia). Prins în uriaşe cantităţi, e utilizat ca aliment. Ştiindu-se sacrificat pentru o cauză umanitară, fluturele se jertfeşte cu plăcere, iar Falansterul este fericit.

Nici în aceste zile de sărbătoare, însă, ordinea scărilor nu este abolită. Oscar (şi familia) intră (sau ies) pe-aceeaşi scară O. Iscariotul, tot pe scara I. Giovanni Pescara, pe scara lui. Pe scara A, pacienţii Spitatului Ascar. Cu o excepţie: scarabeii, – care, gustoşi şi fluşturatici, au dreptu,-n zilele de hram, să intre pe oricare scară, nu doar pe scara B, a lor.

Frustrat, se simte numai Lascăr, pe care ceilalţi locatari, ca şi onor, Administraţia, îl tolerează în măsura în care poate fi utilizat ca material didactic negativ.

Șerban FOARȚĂ  este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…