DINCOLO DE RIMELĂRI – Șerban FOARȚĂ – Tot de martie…

„AMINTIRE CU MIROS  DE FARMACIE CURATĂ”

 

Pe atunci, mergeam la farmacie nu ca să cumpăr alifii sau hapuri, dar pentru că mă fermecau nenumăratele-i sertare de palisandru sau mahon, cu litere negre în chenar oval, tot negru, scrise pe plăci de alb email, – ce-mi evocau inscripţiile funebre şi, mai ales, heliogravurile în sepia ale chipeşilor decedaţi: chipuri purtătoare de chipiu (fără ca, altminteri, cimitirul să fi fost unul militar prin excelenţă).

Farmacia amintea un columbariu, noţiune, pe atunci, străină mie, cel intrigat mai mult de alinierea, perfectă, a multiplelor sertare sau, pe rafturile bine lustruite, de acaju sau abanos, a sticluţelor cu dop de sticlă groasă şi cu, pe etichete albe şi ovale, litere negre, aliniate fără greş, ce-mi evocau inscripţiile funebre de pe obeliscuri, cruci sau lespezi. Cât despre tufele de cimişir, alias buxus sempervirens, care rimau cu cimitirul, acestea,-n cele patru colţuri ale umbroasei încăperi cu dale reci, în mozaic, erau înlocuite de patru mari hârdaie cu ficuşi sau ibiscuşi. Deasupra vastului dulap neadumbrit de chiparoşi sau lujeri zvelţi de chiparoasă, dar îmbrăcat, înspre plafon, de volburile tradescanţiei, tronau, în locul chipeşelor chipuri cu chivără sau cu chipiu, efigiile, în medalion, ale lui Aesculap & Hygiei.

Farmecul ocult al farmaciei consta în faptul că aceasta: simplă tarabă de pomezi sau prafuri, pentru cei mai mulţi, era un templu, pentru mine, al unui cult de uz privat. Aveam, trecându-i pragul, un fior de ordin mistic, o evlavie, senzaţia că păşesc într-un sanctuar, – fie şi dacă domnul farmacist, era, dintotdeauna, vecin cu noi, de stradă, şi prieten de familie, iar eu, de după gardul curţii noastre, puteam  să-l văd, aproape zilnic, cărând, în mâinile-amândouă, sticle de vin şi de sifon („sifon albastru”, pare-mi-se), ca unul ce avea, dar nu acasă, ci în opistodomul oficinei, trei-patru invitaţi la cină (mereu aceiaşi, pe cât cred).

La aceste sindrofii de taină, eu nu eram, fireşte, acceptat; în dimineţile senine, însă, domnia sa mă cu-legea din poarta casei şi, de mână, mă conducea la farmacia aflată la o depărtare de nouăzeci şi trei de paşi de domiciliile noastre. Acolo, dezbrăcându-şi haina, îşi lua din cui halatul alb, pe care-l încheia la toţi cei zece nasturi de sidef, al căror luciu mă făcea să cad de-a dreptul în extaz.

Nici nu s-ar fi putut altminteri, într-o incintă ca aceea, în care literele negre pe alb email mă fascinau (mai mult decât numărul alb, într-un pătrat de  smalţ albastru închis, al fiecărei case; ba chiar şi decât, smălţuite, ţiglele galbene şi verzi ale aceleia din colţ).

VENENA & SEPARANDA, mai cu seamă, ininteligibila inscripţie a unuia dintre pereţii ticsiţi de rafturi suprapuse, avea darul să mă ţintuiască locului, în mută adoraţie. Mi se dădeau, apoi, pe mână două-trei vechi flacoane goale şi un mojar de porţelan, în care nu pisam nimic: abia de-i atingeam, nu fără teamă, lăuntrul neted şi lucios, ce mă făcea, de fiecare dată, să mă cufund şi adâncesc în albe reverii tactile…

O picătură de vin tonic şi o bomboană de eucalipt aveau asupră-mi un efect eucharistic, – când, la plecare, le primeam în dar.

Ajuns acasă, deschideam, la rândul meu, o farmacie, în fundul curţii sau sub scară, cu ce aveam la îndemână: tuburi învechite şi răsstoarse, caşete expirate, fiole goale…

Am aflat, apoi, că farmacistul, bătrânul meu amfitrion, murise; eu primind, după o lună, două, din partea văduvei, drept amintire, un Formular farmaceutic, – din care spicuiesc câteva rânduri:

Emplastrul de cerusă este alb; ungventul de cerusă este alb; vinul de Colombo are coloare roşie; vinul de Condurango are coloare brună; siropul de senega este galben; ungventul de iodur de plumb are o coloare galbenă deschisă; ungventul de terepentin are o coloare galbenă închisă; ungventul mercurial beladonat are o coloare brună-cenuşie şi un miros viros de beladonă… Se triturează ambra cu lactoza, apoi se macerează cu alcoolul 8 zile, după care se filtrează; se triturează ambra şi moscul cu lactoza, apoi se macerează cu alcoolul 8 zile, după care se filtrează; se triturează bine oxidul de mercur şi se amestecă cu vaselina… Tinctura de opiu simplă are o coloare brună-roşie, miros de opiu şi un gust amar; tinctura universală are o coloare brună-roşie, un miros de aloes şi şofran, gust aromatic şi amar; tinctura de viburn are un gust amar şi astringent…

Pe ultima pagină, în fine, câteva rânduri suprapuse, aidoma unor litanii dintr-un rosarium latinesc.

 

Folia Eucalypti

Folia Melissae

Folia Belladonnae

Frondes Sabinae

Flores Chamomillae

Semen Sabadillae

Herba Pulsatillae

Bulbus Scillae

Cortex Cascarillae

Fructus Vanillae

Fructus Anisi stellati

Folia Rosmarini

Rhizoma Filicis maris

Cortex Aurantii amari

Tinctura Cascarae sagradae

Tinctura croci

Lignum Guaiaci

Lignum Santali rubrum

Radix Hellebori nigri

Tubera Jalapae

Cortex Condurango

Radix Colombo

Radix Pimpinellae

Herba Rorellae

Herba Bursae pastoris

Herba Centaurii

Herba Cochleariae

Rhizoma Zedoariae

Flores Convallariae

Amen

 

Șerban FOARȚĂ  este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…