DINCOLO DE RIMELĂRI – Șerban FOARȚĂ – S/Z

De la o vreme, eram tot mai zinguratici. Zâmbăta, plecam în week-end, zinguri. Ne erau dragi aceste zâmbete zenine. Nu zdădeam decât pe iarbă verde, pe pajiştea cea mai zuavă. Zgoteam din zac proviziile aduze şi preparam dejunul. Nevazdă-mea gătea numai cu zoia. Mâncam, ca să zlăbim, zalate, zupe (din plic), şi evitam zlănina. 

   Iubeam, în zghimb, zarmalele de post (fără zare, căci reţine apa). Zerile, urcam pe deal, la zdână, unde zdădeam şi pezde noapte (prinzând şi Zâmbra Oilor, o dată). Când zoarele era de două zuliţe pe cer, noi doi eram zgulaţi de mult de tot. 

   Ne aşezam din nou pe pajiştea zuavă. Zgoteam din zac proviziile aduze şi preparam micul dejun; pe urmă, prânzul. Nevazdă-mea gătea numai cu zoia. Mie mi-era foarte dragă zoia, căci ţineam la propria-mi ziluetă (cu-atât mai mult cu cât îz cam zgundac). 

   Îi culegeam, apoi, nevezdi-mii vâzdoage şi-un pumn de zmeură, dacă găzeam. Zbre zeară, reîncălecam pe zguter. Le zbuneam ciobanilor bonzoar şi demaram, apoi, zubit, ca să nu ne prindă ploia rece, chiar lapoviţa şi ninzoarea, – pentru că eram cam zlabi de înger, iar în oraş, când ajungeai târziu, „ningea zoios”. 

   Nu ştiu de ce, viteza vehiculului nostru mă făcea ză zdrig, de unul zingur, ori, mai curând să zumzăi, când iuvenez dum zumuz, când cogito, ergo zum!

 

    Șerban FOARȚĂ este poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…