DINCOLO DE RIMELĂRI – Șerban FOARȚĂ – REGRET

[Claviristei Grete, fiica pictorului Gasser Guenther Forst]

Vine Grete,-n galben emulsiv, de aspectul unei vinegrete. Vin egretele: se desprimăvărează. Vinegretele au câte două roţi (şi tracţiune, ca şi rikşele, umană). Se-aud pe sus, dar nu apar, egrete. Ce abătută pare Grete,-n galben stins! „În parc, regretele plâng iar…” Plâng oare, Grete, streşinile noastre? Un timp de igrasie şi de lacrimi: oţet roz-galben stins cu untdelemn. Pe vremuri, ne ungeam cu vinegrete, bronzându-ne, până târziu, la soare. Un soare roşu,-n cerul ca un geam. Unsoare cu boia, pe pâine. Bem vin. Egretele au câte două aripi. Revin egretele de peste mare. Vinegretele sunt nişte trăsurici, cu două roţi şi cu un singur loc. Termenul vine, Grete, din vinaigrier, adică oţetar. Nu pomul, omul cu acelaşi nume, ce fabrică oţet, nu umbră. Vinegreta se mai cheamă vinograd. Bem vin. Ograda e un arhaism actual. Miroase a ogradă strada udă. Revine Grete în sufragerie. Revin egretele: e după echinocţiu. Încet-încet, răsurile se-nvoaltă. Vinegretele erau nişte trăsuri; trase de oameni, nu de cai, ca rikşele, în allegretto. Măsuri de 2/4,-n allegretto. Bem vin, vin negru: un vinaigre, asta bem. Înmuiem coji de pâine-n vinegretă: oţet roz-galben stins cu untdelemn.

Revin egretele; Floriile sunt mâine.

(Mai e puţin şi soarele,-n amonte, oliv, livid, vidat de combustibil, va pâlpâi pe moarte, a regret. Noroc că mai avem oloi de candelă, – care, aprinsă, o să se roage-n contul nostru.)

Din debara sau pod, revine Grete, cu un turban grena-spre-negru, cu egretă. Regretă că s-a demodat. E regretabil, zic, dar să n-ai grijă: revin egretele la modă. Revin egretele; s-a desprimăvărat. Găteşte-te de sărbătoare, îmbracă-te-n mătasea-broaştei: tu eşti, acum, la chose en soi(e). Şi trece-ţi pieptenul prin păr; electrizează-l. Va scânteia, cu sunet sec, în întuneric. Fenomenul luminos, de care-i vorba, se va fi chemat, cândva, egretă…

Revin egretele, vag albe,-n asfinţit. Vinegretele pălesc în olivieră. Vinegretele au tras la scară. Vinegretele, ca două balansoare. În parc, regretele; şi,-n galben-soare, Grete.

Șerban FOARȚĂ  este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…