Toate limbile au, probabil, o zi a lor în care se joacă de-a v-ați ascunselea pe dinlăuntrurile maternei lor rostiri și rostuiri. Și, precum frumoasele curtezane ale lui Tițian, își piaptănă îndelung pletele în oglindă minunându-se de mătasea aurie si înmiresmată a părului lor neîmpletit încă în complexele volute leonardești ale metaforelor și hexametrelor…
O asemenea zi, destinată universalei cochetării a fiecărei limbi, ar putea fi pentru filosofi și poeți întotdeauna un exercițiu de admirație, nu atât însă pentru limba proprie, cât pentru cea învățată, a celorlalți:
„Tu, limbă a Germaniei eşti propria ta operă:
iubire împletită din toate cuvintele tale compuse,
vocale deschise, sunete ce înlesnesc
studierea hexametrului grec,
rumoare de păduri şi nopţi.
Cândva te-am avut. Acum, la capătul
obositorilor ani, te întrezăresc
la fel de îndepărtată ca algebra
sau luna.“
(J. L. Borges)
Dacă limba franceză, limbă de adopţie, asimilată, fără regrete şi fără nostalgii ca lingua nova a scrierii de sine, jertfă voluntară pe altarul imolării idiomului matern, i se părea lui Cioran un „amestec de salon şi cămaşă de forţă“, limba maghiară, va deveni pentru fostul supus al detestatei în copilărie K und K, obiectul fascinant al unui jind metafizic, un veritabil „exerciţiu de admiraţie“: „…sunt gelos pe limba lor feroce, dacă e vorba pe-aşa, de o frumuseţe care n-are nimic omenesc, cu sonorităţi ale unui alt univers, puternică şi corozivă, bună pentru rugăciune, pentru răcnet şi pentru plâns… Cu toate că nu-i cunosc decât înjurăturile, îmi place infinit de mult, nu obosesc s-o ascult, mă încântă şi mă-ngheaţă, farmecul ei şi oroarea ei mă fac să mor, toate aceste cuvinte de nectar şi cianură atât de bine adaptate exigenţelor unei agonii… În ungureşte ar trebui să ne sfârşim sau altfel să renunţăm de a mai muri…“
Dar limba română? E aproape imposibil s-o caracterizezi în lapidaritatea unei metafore, vorbitorul ei nativ fiind. Eşti locuit de ea şi ar trebui să ieşi din locuirea ei pentru o clipă. Sau s¬-o auzi după ce aproape că ai uitat-o. N-o poţi sesiza decât din perspectiva unui alt idiom, după cum inflexiunile propriei tale voci nu pot fi percepute ca atare decât din exterior, de cei cu care vorbeşti. E semnificativ faptul că cea mai frumoasă poezie românească închinată limbii române, rămâne tot poemul „naiv“ al lui Mateevici basarabeanul, cel care era nevoit s-o grijească și s-o apere vorbind-o, păstrând-o astfel ca o comoară incoruptibilă adânc „îngropată“ în glia inimii.
Cioran nu bănuia în anii 50, când își manifestase disprețul suveran privind minoratul idiomului său matern între marile limbi ale culturii europene că, în urmă cu 16 ani, o mare ambasadoare a sufletului românesc în limba franceză, și anume Elena Văcărescu, își mărturisise recunoașterea unei mari iubiri tocmai pentru acea parte intraductibilă a unui poet, era vorba de Mihai Eminescu, „magnific zidit în casa limbii române“, poet căreia visul ei cel himeric îi hărăzea o lume europeană a viitorului care să-l citească întocmai cu ochiul limbii lui!
Chiar dacă n-o putem percepe ca atare, putem simți în limba noastră, cred, o LATINĂ FRUSTĂ MUSTIND DE SEVA VEACURILOR. O sevă a veacurilor mustind cu asupra de măsură în acest minunat dialect aromân, o limbă românească îndepărtată — poate nu chiar ca algebra sau ca luna — dar totuși stranie sau înstrăinată urechii noastre în sensul etimologic din latinul extraneus (înstrăinat, exterior), pe care suntem nevoiţi acum să ne-o „traducem“:
Plândze picurarulu,
Plândze-şi cărvănarulu
Cum mironosăsc moaşili
Când îşi plâng morţâli.
—Ţe plândzeţi, lali picurari?
—Ţe s’ nu plândzem, nu ohtăm
Polin greu pi noi si sparsi,
Oili nu lvară toati,
Calili pi jumatati,
De ni dor la lihicati.
Plânge păcurarul,
Plânge cărvănarul
Cum stau babele la tângă
Morţii lor ca să şi plângă.
— De ce plângeţi, dragi păstori?
— Cum s’ nu plângem, nu oftăm,
De grea harţă supăraţi
Oile ne luară toate,
Şi caii pe jumătate
De ne doare la ficaţi.
D.S.B.
Șerban FOARȚĂ este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…
Facebook
WhatsApp
TikTok
