[Domnului Radu Cosaşu]
Un blog de locuinţe, cvasivechi, cu cca 90 de blogatari. La et. V, ap. 24, un elev se chinuie să-nveţe, la istorie, despre aşa-zisa Blogadă a lui Napoleon, continentală. Răstimp în care, tac-su, fără chef, răsfoieşte un blognotes gros, iar maică-sa îl iscodeşte pe băiat din ce dă, mâine, teză la română. „Din Lucian Bloga” zice, trist, băiatul. „De ce eşti trist?” întreabă mama. „Pen’că, la teză, mă bloghez.” „Ei, asta-i!” zice mama, şi-şi sună pe mobil colega de la et. VIII, ap. 33, profă de rusă, actualmente de rumînskii: „Ce faci, tu?” „Mă lupt cu nişte stihuri de Alexandr Blog, pentru că ştii că fii-mea este la secţia rusă. Te resun eu, mai pe seară. Pa!” „Blogodariu vas!”, o persiflează vechea ei amică.
Se aude soneria, în antreu. Doamna debloghează încuietoarea uşii. În prag, e baba de alături. „Maică, venii să-ţ cer un kil de zaăr. Mâine,-s Blogoveşteniile, Buna Vestire; îm fac şi io fo doo turte.” „Blagoveşteniile!” o corectează doamna,-n gând. Apoi, dându-i zahărul cu împrumut, închide şi reintră-n living, unde Vasile Bloga, zis Buldogul, se vede, fără să se-audă, – iar în fotoliu-i larg, în pijama, bărbatu-său dezleagă integrame. „Dragă, zi-mi repede: cadou…” „Din câte litere?” „Din şase.” „Blogon!” zice nevastă-sa şi iese, ţâşnind pe uşă ca din blogstart. Uitasem să vă spun că, de vreo oră, se pregătea să plece în oraş. Scările blogului, murdare („murdare ca de obicei!”).
O singură, totuşi, noutate: la intrare, scris bolduit, pe-o foaie de blognotes, lipită cu plasture pe geam: ROG NU BLOGAŢ EŞIREA!
Șerban FOARȚĂ este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…