[Domnului Radu Cosaşu]
Un blog de locuinţe, cvasivechi, cu cca 90 de blogatari. La et. V, ap. 24, un elev se chinuie să-nveţe, la istorie, despre aşa-zisa Blogadă a lui Napoleon, continentală. Răstimp în care, tac-su, fără chef, răsfoieşte un blognotes gros, iar maică-sa îl iscodeşte pe băiat din ce dă, mâine, teză la română. „Din Lucian Bloga” zice, trist, băiatul. „De ce eşti trist?” întreabă mama. „Pen’că, la teză, mă bloghez.” „Ei, asta-i!” zice mama, şi-şi sună pe mobil colega de la et. VIII, ap. 33, profă de rusă, actualmente de rumînskii: „Ce faci, tu?” „Mă lupt cu nişte stihuri de Alexandr Blog, pentru că ştii că fii-mea este la secţia rusă. Te resun eu, mai pe seară. Pa!” „Blogodariu vas!”, o persiflează vechea ei amică.
Se aude soneria, în antreu. Doamna debloghează încuietoarea uşii. În prag, e baba de alături. „Maică, venii să-ţ cer un kil de zaăr. Mâine,-s Blogoveşteniile, Buna Vestire; îm fac şi io fo doo turte.” „Blagoveşteniile!” o corectează doamna,-n gând. Apoi, dându-i zahărul cu împrumut, închide şi reintră-n living, unde Vasile Bloga, zis Buldogul, se vede, fără să se-audă, – iar în fotoliu-i larg, în pijama, bărbatu-său dezleagă integrame. „Dragă, zi-mi repede: cadou…” „Din câte litere?” „Din şase.” „Blogon!” zice nevastă-sa şi iese, ţâşnind pe uşă ca din blogstart. Uitasem să vă spun că, de vreo oră, se pregătea să plece în oraş. Scările blogului, murdare („murdare ca de obicei!”).
O singură, totuşi, noutate: la intrare, scris bolduit, pe-o foaie de blognotes, lipită cu plasture pe geam: ROG NU BLOGAŢ EŞIREA!
Șerban FOARȚĂ este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…





Facebook
WhatsApp
TikTok



































