Lui Ştefan MANASIA…
Un grup de babuini (maimuţe cattarhiniene africane, din generul cynocephal, – buzele cărora-s proeminente) a ajuns, prin îndelung antrenament, să recunoască lesne cuvinte tipărite, în contrast cu şiruri de litere la fel de lungi şi de citeţe, dar fără nicio noimă. Maimuţele acestea docte nu puteau citi într-adevăr, putînd să facă, numai, diferenţa între cuvinte propriu-zise şi aglomerări aleatorii de patru litere lipsite de orice înţeles. Se pare, totuşi, că acelea constând din trei, nu patru, puteau fi înţelese de maimuţe, – ca, bunăoară, b-r-b. Toţi babuinii implicaţi în experimentul respectiv (ne asigură dr. Joel Fagot, coautor al studiului simiesc) au luat parte, la acesta, „voluntar”, „decizânu-se singure s-o facă”. – De unde şi marele succes al babuinului pe nume Dan, ce este apt „să recunoască 308 cuvinte”.
Păduchii, trebuie s-o ştie toţi părinţii ca şi întregul corp didactic, sunt o veritabilă calamitate: din primele zile ale anului şcolar până în ultima zi de şcoală, aceştia nu cruţă nicio clasă, de la cămin la gimnaziu [sic!]. Păduchii nu au preferinţe în ceea ce priveşte lungimea sau igiena părului şi, de cum apar, victime le pot fi toate capetele de elevi din preajmă. Dar ce sunt de fapt păduchii? Cum putem şti dacă micuţul nostru a luat (sau nu a luat) păduchi? Cum îi recunoaştem pe păduchi? Cum se tratează ei, păduchii, sau cum pot fi păduchii evitaţi? Acestea-s nişte întrebări pe care toţi părinţii, azi sau mâine, sunt obligaţi să şi le pună… Aici, echipa caritabilă Cum-Să amână să ne dea pe loc răspunsul (ceea ce aduce a suspans), recomandându-ne „acest articol”, din care vom afla ce-i de făcut.
Șerban FOARȚĂ este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…