1.Se trezise, într-o zi de august, cu gustul straniu că uitase ceva, ceva de maxim interes, – dar ce anume? Sperând că era vorba de un vis, adăstase câteva momente în vederea disipării de la sine, în el, a smogului oniric; când, căzându-i ochii pe ceasul de perete, avu subita certitudine sinistră că cifrele erau acelea pe care tocmai le uitase. Nu ignora ce este liota aceasta de preaciudate glife negre, numai că le pierduse tâcul. Minus pe-acela, doar, al cifrei 0. – Pe care el, ce nu uitase, încă, alfabetul, O cOnfunda cu slOva O.
2.Se trezise, într-o zi de august, cu gustul straniu că uitase ceva, ceva de maxim interes, – dar ce anume? Sperând că era vorba de un vis, adăstase câteva momente în vederea disipării de la sine, în el, a smogului oniric; când, căzându-i ochii pe o carte, avu subita certitudine sinistră că literele vor fi fost acelea pe care tocmai le uitase. Nu ignora ce este liota aceasta de preaciudate glife negre, numai că le pierduse tâlcul. Minus, doar, acela a lui O. – Pe care el, ce nu dăduse, încă, uitării cele zece cifre, îl c0nfunda cu 0v0idul 0.
Șerban FOARȚĂ este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…