Un exemplar de câine exemplar dădea o multitudine de semne de amiciţie tuturor, – ca omul.
Doamnelor le dădea o coadă amicală peste fesele vesele de cunoştinţă şi, la rigoare,-n dar, câte un peşte: un betta splendens sau un guppy, – pescuiţi, aceştia, nu prea lesne, de prin bazine şi acvarii.
Domnişoarelor hiperemotive, din motivele cele mai varii, în afara galeşelor plesne, – o limbă tandră, în pofida rugozităţii ei canine, între genunchiul, tot rugos, şi mult mai netedele glezne.
Domnilor, gen unchiul meu, dresorul (al lui şi-al altora) de câini de rasă, o labă ca o mână, mână slabă, dar zdravănă ca shake hand-ul yankeu.
Tuturor, la cerere, un pupi. În ianuarie, când urlau, în z(i)are, lupii, ciulea urechile şi se vâra sub pat. Muzica lui Galuppi avea însă, asupră-i, un efect terapeutic… Exemplar fiind, e greu de spus dacă era un câine în unic exemplar. În rest, era cu totul exemplar. Numai că nu vorbea.
Șerban FOARȚĂ este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…
Facebook
WhatsApp
TikTok
