Opacitatea, moliciunea, căldura, insonoritatea, „blana” acesteia din urmă vs transparenţa (relativă), răcoarea şi asprimea (relative), foşnetele (cel de frunză moartă, cel de friabilă elitră), adierile celei dintâi; animalitatea catifelei vs spiritualitatea (relativă): evanescenţă, vaporozitate, porozitate (cf. „gaze”), a mătăsii, – vermut, liqueur, vin greu vs şampanie: (o muselină franţuzească nu poate fi decât moussante!); cârtiţă vs libelulă; tactognosia catifelei vs perceperea auditivă a mătăsii. – A mătăsurilor, căci textilul ăsta e defectiv, de fapt, de singular, el putând fi crep, fai, tafta, brocart, rips, voal ş. cl.
De unde şi relativismul, adică treptele, gradaţia, întinsa şi subtila gamă a atributelor mătăsii; cum şi „entropica”-i tendinţă ca, pe măsură ce devine tot mai opacă şi mai moale, mai caldă şi mai insonoră, să se convertească-n catifea.
Șerban FOARȚĂ este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…