DINCOLO DE RIMELĂRI – Șerban FOARȚĂ – Marină

Regatele, din lipsă de-arginţi în vistierie, nu mai puteau organiza regate.

Fregatele agonizau prin porturi, cu vele nemaifluturânde, ca ale albelor, pe cer, fregate.

Canoele, abandonate de vreun secol la cheiurile părăsite, se umflaseră-n asemenea măsură, că puteau rivaliza, acum, tot mai putrede şi mai obeze, cu vasta arcă a lui Taica Noe.

Schifurile se subţiaseră, în schimb, cu timpul (de ce, oare?), cam cât nişte lungi schiuri (sau aproape); schiul acvatic, însă, era impracticabil, căci algele, în brun balans, dense şi mucilaginoase, copleşeau, cu translucidele meduze, cu care făceau casă bună, suprafaţa şi adâncu-ntregii ape.

Caiacul, ce se mai izbea, abandonat fără prelată, de piatra cheiului, verzuie, avea o vâslă tot mai curbă, ca yackul – coarnele pe fruntea-i lată. Vii, yolele care cântaseră, pe valuri, din lemnăria lor sonoră, ca violele cu lemn roşcat, se legănau, pe loc, oloage, ca butia fără doage, spartă, sau bolnavă de hidropizie. „Ce zi e azi? Ce zi e…?” nu mai aveai, pe străzi, pe cine să întrebi; nici dacă zi e (sau doar pare).

Pe câte-o firmă veche ce, între doi stâlpi putrezi, se bălăbănea infirmă,-n vântul slab, se mai putea citi ca-n vis sau în aducere aminte, scrisă cu bleu marine pălind, nostalgica inscripţie YACHTING CLUB.

 

Șerban FOARȚĂ  este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…