DINCOLO DE RIMELĂRI – Șerban FOARȚĂ – L’ORŒILE QUI VOIT MA VOIX

„Sună-mă şi spune-mi că mă iubeşti”, mi-ai scris (într-un mesaj, aseară, pe mobil). „Eu te voi asculta şi voi închide. Nu voi emite niciun sunet.” – Dar sunetele respiraţiei tale? Dar răsuflarea ta întretăiată? Dar, inaudibil aproape, câte-un ah? Dar grăitoarele-ţi tăceri? Dar murmurul, în scoica urechii mele drepte, al celei mai iubite dintre mări? Dar intermitentele-ţi suspine? Dar cvasigeamătu-ţi final? Dar, de atâta întuneric fără zare, senzaţia vitregă de mediu submarin şi, ca printr-un sonar, chemarea noastră de cetacee sau delfini în rut? Dar, insonor, sărutul nostru, ca prin, opac, vitrajul prearecelui acvariu? Dar temerea-mi de a închide şoptofonul (!), nedornic să-i pun capăt unui discurs şoptit şi tot mai tandru, însufleţindu-mă în vreme ce-l rosteam, – destinatara căreia erai: ezitarea-mi de a-l gâtui, lăsându-te, dintr-o dată, sur ta soif?… Ô mon collier de lierre, ma lavallière verte-noire, à la lisière de la forêt, à l’orée du bois dormant et sans clairières! Ma chevalière en jade et or, toi que j’adore, mon adorée… Est-ce que tu étais tout oreilles? Ou bien un(e) seul(e) orœil, – l’orœil qui voit la voix? Ma voix..

Șerban FOARȚĂ  este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…