pe un biciclu (imobil) de cameră
ce nu mă poate duce nici baremi în cealaltă cameră
pedalez & ascult muzică de cameră
gândindu-mă că dacă picamerul (ce se-aude dintr-o altă cameră)
ar avea o soţie numele acesteia ar fi picameră.
de când tot pedalez prin cameră
o cameră
nu cu mult mai mare decât o cameră
de bicicletă
am făcut 804 km
vehiculul nu are nici o roată & aşadar nici cameră
de bicicletă
*
Pentru a face ab initio cunoscut că această scriere (lipogramatică, savant vorbind) e una care nu cuprinde niciun Ş/ş & Ţ/ţ, a trebuit să le pun, iată, pe hârtie, – fapt ce mă face s-o semnez nu Serban Foartă (cum avusesem mai întâi de gând), ci cu diacriticele de rigoare!
Provenit din greaca de-odinioară, cuvântul diakritikos are sensul de „ceea ce distinge”, – semnele diacritice fiind acele semne grafice (ca punctul sau accentul) menite să împiedice confuzia unor cuvinte homografe.
Șerban FOARȚĂ este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…