„Tel, inutile et si claustral n’est pas le lin!” – (Mallarmé, Hérodiade)
„… vêtu de probité et de lin blanc…” – (Hugo, Booz endormi)
Ineficace (ca noi toţi – e cazul să o recunoaştem, – fie că practicăm, fie că nu, religia Turnului de Fildeş) şi, ca atare, inactual; inacceptabil, dragi colegi, de inactual fiindu-i însuşi aportul (să-l numim aport?!) la patrimoniul Literelor noastre; inconsistent şi inutil, acest „aport” (în ghilimete!), fie şi dacă dumnealui se mângâie, se amăgeşte cu gândul, van, că ar fi unul inconfundabil – ce-o fi aia?! – şi mai inalterabil, cică, decât, prin evi, perenul bronz (aere, fleacuri, chinte sparte: cine mai stă să horaţianizeze, – avem noi aerul lui Quintus Flaccus?!); ineficace, aşadar; un (sufleteşte) invalid, un invalid inautentic, inconsistent şi inutil, un inactual inaccesibil şi, eo ipso, inuman, – inapt să-şi înţeleagă până şi propria-i inactualitate (comodă, în definitiv, această inactualitate; fie şi dacă, după unii, ar fi un mare incomod: pe cine să incomodeze un desuet inadaptabil, inaderent la superficie şi indocil din obi- cei, – un tip uman caduc din anii dintâi ai veacului trecut: e indecent, e insalubru să mai fii, azi, ina-daptabil!); inadaptabil, aşadar, şi indecent, şi insalubru, şi indocil (din obicei!), şi incomod (inconfortabil?), şi, mai cu seamă, inuman, căci: inactual, inaccesibil, inconsistent, ineficace, inautentic, inutil, – un (sufle-teşte) invalid, incompatibil (nu doar psihic, ci şi somatic, dacă vreţi) cu acest secol rizomatic; incert şi inonest, în fond, cu tot renumele-i, mă rog, de personaj incoruptibil (de, mai degrabă, intratabil), – ei bine, ăsta, după toate, se mai îmbracă şi în alb, în (din aprilie până toamna târziu) inocentissim in.
In alterabil (ca, nu-i vorbă, toate textùrile ieşite din mâinile acestei specii de bombyx mori imperfecţi, – sau care şi-au pierdut,
în parte, vocaţia Drumului Mătăsii); in coruptibil (ca atâtea umane, prea-umane lucruri); in confundabil, din păcate, cu, astăzi, materialul plastic (anticipat, întru-câtva, de lunecosul linoleum); dar in util, in consistent; in compatibil cu o seamă de circumstanţe şi ocazii: loaziruri, vizite, croaziere, spectacole, aniversări, nunţi, munci „curate”, randevuuri şi, la rigoare, funeralii; in adaptabil la o serie de trebuinţe omeneşti (vesti-mentaţie, lenjerie, exuvii: huse & linţolii); in confortabil (in comod); in aderent (fie şi dacă nu în măsura dejalenei, a déjà laine-ei/deja… lenei!) la superficia şi relieful diverselor anatomii, – un, prin urmare, in docil (din obicei?), in acceptabil şi, mai cu seamă, in uman; in accesibil tuturor (dacă se-nduplecă să-l poarte); in apt să ţină când de cald, când să proteguie de soare; un in tratabil, actualmente, cu felurite chimicale (ca, de altminteri, – cu expresia ilustrului humuleştean – şi „sora cânepă”, şi „fratele bumbac”); un in actual (căci, precât bănui, dintr-o cultură nu prea veche); un, ca să zic aşa, in cert, – un in onest, un in valid, un, vreau să spun, in autentic; şi, nu încape îndoială, un in decent, un in salubru; un, aşadar, – stimaţi colegi, distinşi con-fraţi, – in eficace.
Șerban FOARȚĂ este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…