DINCOLO DE RIMELĂRI – Șerban FOARȚĂ – Fabule și istorioare

• Un fluture, zburătăcind năuc, prin preajma unei lacome omizi, îi spuse: „Fluşturatico ce eşti!”. Omida, uitîndu-se jur-împrejur: „Vorbeaţi cu mine, domnu’?”
• Ce-şi spun şopîrlele, sorindu-se alene, /pe resturile templelor elene,/ cînd lin adie vîntul printre lauri?/ „Vacs! Noi i-am apucat pe dinozauri.”
• Povestea cameleonului (de Jean Cocteau): Un cameleon, care se aşezase, din întîmplare, pe un pled scoţian, muri după un ceas. De extenuare!
• Scarabeii intră, în bloc, pe scara B. Oscar (şi familia) intră pe scara O. Pe scara I, fireşte, Iscariotul. Pescarul de la VIII, pe scara lui. Pe scara E, cei care au escare. Administratorul e fericit… P.-S.: Cel care are,-n acest bloc model, acces la toate scările e Lascăr. I le oferă toţi pe ale lor. Numai că lui Lascăr i se rupe, neatent, cum e, la scări (şi trepte).
• Ce-şi spun lacertele, cu aer plictisit,/ într-un frumos arheologic sit [a nu se rosti sait!],/ cu fresce-n care tropăie centauri?/ „Moft!”! Noi i-am apucat pe brontozauri.”
• „Fluşturatico!” îi spuse, într-o zi, alt fluture aceleiaşi omizi. „Pedofilule!”, răspunse domnişoara.
• Ce straniu: calul poartă şa, pe cînd şacalul…
• Un cameleon, de jale că o soră-i/ fugise-n lume, se-aşeză pe-un pat/ scoţian… Muri,-ntr-o oră,/ extenuat!
• Panseul unui puşti (3-4 ani) al unor prieteni francofoni, cînd şi-a surprins, în baie, mama topless: „Maman est un chameau avec les bosses devant.”
• Viaţa la ţară (à la Topîrceanu): Măcăleandru,-n/ oleandru,/ se hrăneşte cu nectar;/ clămpănitul lui alungă/ gîzele de cursă lungă/ pe o rază de-un ha.
• Poem (de Jean L’Anselme): Gontran de Miercurea-Cenuşii era un pictor renumit. Şi a rămas. Era de o onestitate maniacală. Cînd te gândeşti la mîzgălicii noştri! În ruptul capului n-ar fi pictat pe cineva fără să înceapă cu scheletul, căruia-i adăuga, treptat, sistemele sanguin, respiratoriu, digestiv, nervos şi genital. Îşi desăvârşea, apoi, lucrarea prin adaosul de muşchi, de piele, de unghii, păr şi peri, trecînd, în fine, la vestimentaţie. – Tot aşa făcea şi cu un cal.
• „Rahat!”, zic guşterii verzi-vineţi în paragina/ Căşii Poporului, – în timp ce graurii/ găinăţează,-n jur, pătlagina:/ „Am fost cumetri cu tiranozaurii!”
• Un aforism (al lui Stanislav Lem): „Multe zebre intră după gratii ca să fie luate drept cai albi!” Adică, pre stihuri retocmit : Zebrele îs, vorba tatii,/ traficante de bani calpi:/ multe intră după gratii,/ca s-aducă a cai albi!
• Biată victimă a unui jaf,/ cameleonul se-aşeză pe pat;/ nu muri,-ntr-o oră, extenuat./ Morală: fără pled, rămîi cearşaf!
• Aviz important : Mai înainte, zebrelor, de a-l/ falsifica pe albul cal integru,/ învăţaţi calculul interstiţial,/ căci, altfel, calul poa’ să iasă negru! – Alte variaţiuni pe tema op-art a ecvideei-pijama : Un trib de zebre jură că e negru/cu alb, în timp ce (tot aşa integru!)/ un altul ţipă că e viceversa./Aceasta, pînă cînd survine-aversa. – Sau: O zebră se dezînnegri/ pînă ajunse-o zebră gri,/ pe care celelalte-o latră/ căci o consideră mulatră. – Ş.a.m.d.
• Happy-end: „S-arunc şi gresia?”/ „Da”, spuse fata…/ Eu am impresia/ că basmu-i gata.

Șerban FOARȚĂ  este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…