Stratagema Domnului Fermat (dacă de-o stratagemă-i, totuşi, vorba) e reductibilă la vechiul topos al încheierilor aleatorii sau abrupte (de soiul: punem punct aici acestei scrieri, căci, iată, se întunecă a noapte).
Considerându-şi insolubilă, pesemne, – pentru, cel puţin, un şir de veacuri – marea problemă, „le Prince des amateurs” a pretextat că n-are spaţiu suficient (hârtie,-n speţă) să intre în hăţişul demonstraţiei:
„J’ai découvert une preuve réellement remarquable que cette marge trop étroite ne me permet pas de détailler.”
Marginea prea strâmtă e aceea a paginilor unui tratat de Diophante, pe albul cărora domnia sa, magistratul (magistralul?) matematician, făcea diverse însemnări.
Or, după aceasta, ce aduce a farsă sadică, Pierre de Fermat „ferma le livre, avec, entre ses pages, la piere de touche…”
Amin!
Ipoteza mea nu-i una hazardată, de vreme ce şi Francis Ponge se scuză că, despre lemne şi cărbuni, are să scrie mai puţin decât s-ar cere:
„Sans doute y faudrait-il plusieurs pages, quand je ne dispose ici que de la moitié d’une.”
În timp ce, însă, domnul de Fermat nu suflă nicio vorbă-n plus după ultraingeniosu-i subterfugiu, poetul economiseşte la sânge jumătatea lui de coală, pentru a face două observaţii asupra lemnului vândut bucăţi, – dintre care prima, transcrisă în verzale, sună astfel: „LE TEMPS OCCUPÉ EN VECTEURS SE VENGE TOUJOURS, PAR LA MORT.”
Șerban FOARȚĂ este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…
Facebook
WhatsApp
TikTok
