- Despre un oarecare Chopinhauer
Ajuns la cină cu-ntârziere, diseară, domnul Chopinhauer, din buzunarul de la pieptul gherocului îngust va scoate, cu greu, un rând de verighete, două cătuşe mici de aur, cu două nume:
C h o p i n h a u e r
(având, pe cestălalt, să-l spuie nu fără a privi, pe gânduri, la botul negrelor lui ghete),
vestindu-ne,-n sfârşit, logodna-i cu dşoara YZ! La care, veterana casei, cu mâna-i pâlnie la ureche, va cere,-mbujorată, bisul acelui nume, iar pensiunea va sfărâma,-ntre pleoape, lacrimi, cum perle într-un creuzet, – pentru ca doctorul să zică, la vizita de dimineaţă, că ne-a crescut, de ieri, tensiunea.
Va fi atâta pace-n aer, încât vom tresări când, albă, făina lămpilor va prinde să cearnă, dens, prin site Auer… „Aduceţi lângă pat clavirul: nocturna-mi ultimă se cheamă, de nu mă-nşel, Die Welt als Wille… – nimic nemaiputând, altminteri, să-ngaime dl Chopinhauer, cuvântul căruia din urmă va bântui prin încăpere, nevralgic, surd şi fără noimă, ne’ngăduit de multe zile.
- Citat din memorie…
Că au pus impunăre / Până și pe Dunăre… (George Magheru)
Șerban FOARȚĂ este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…