DINCOLO DE RIMELĂRI – Șerban FOARȚĂ – Două…

1.TULPINI, TULIPE, TULIPIERI

El lipăie, tu lipăi: grădina, după ploaie,-i lipicioasă…

Lipăi, în cerc, în preajma tulipei frez, a ei. Ţi-e teamă să nu te-ncâlceşti, ca o albină,-n freza ei. Vibrezi, ca freza,-n jurul tulipei roz, a ei. La roza cu miez galben, a ei, îţi zboară gândul. „Mi-e gândul ac pe creier” (cum spune Philippide). Gândacul zumzăie, ca freza, în jurul freziei galbene, a ei. După cum vezi, corola îi e versicoloră. Ar fi lipidele de vină (de-ar exista în regnul verde) că frezia-i nemaistrăvezie e, azi, cărnoasă ca tulipa. Tulipa cu petale groase, pe care scrijelezi cu unghia. Când în frumoasa-i carne intri, unghia se bucură de sevă. Triunghiuri, romburi sau ovale, – tatuaj violet pe fond lila. O vale mov, cu tainiţe opace. Te-nvăluie, curând, o pace mov; te-absoarbe catifeaua-i satinată. O pipăi lung, cu degetele tale, cu tentaculele tale oarbe. Mai atent, acule, să  nu-i rămâi între petale, – corola, după ploaie,-i lipicioasă.

El lipăie; tu lipăi. Petalele se scutură, pe seară. Tulipei vede-i-se,-acum, numai pistilul. S-a înnegrit, pe jumătate, ca mucul unei lumânări de culoarea palidă a lunei. Al unei lumânări de ceară aproape albă, de albine. Mugurul negru, în căuşul palid, al binevoitoarei ceri.

Tu ceri; el cere.

Cer şi eu…

În amplă ceară, – am plăcerea să cer azil până la ziuă.

2.NOPTIERĂ

Mobilă nobilă, noptiera are să treacă, forţamente, prin şase-şapte ipostaze şi prefaceri, mai înainte de a coincide cu propria-i cauză formală (sau finală), devenind măsuţă de noapte propriu-zisă.

Una dintre aceste diverse ipostaze este aceea de optieră, în care noptiera potenţială, adică ne-, încă, noptiera, depinde, îndeobşte, de opţiunea tâmplarului ce-o proiectează (şi care poate să se răzgândească, anihilând-o ab initio; sau, meşterind-o ulterior, s-o compromită).

Spun îndeobşte, întrucât opţiunea sa (a tâmplarului ce s-ar cădea să fie un artizan, nu un cârpaci) depinde şi de calitatea, cantitatea şi conformaţia materialului lemnos: dacă meşterul nu are, în depozit, decât un par impar de lemn (nedemn), e clar că n-o să scoată dintr-acesta decât o coadă lungă de greblă sau o proptă, – pe care, uneori, de dorul irealizabilei noptiere, o va numi,-n derâdere, proptieră.

În rest, noptiera potenţială trece prin stadiul de optieră (şi, ipso facto, prin acela de obiect mental sau noematic) deoarece meşterul, optând, e obligat, apoi, să scoată, dintr-o aceeaşi cherestea, fie un scrin, fie un scaun, fie un sfert de şifonier, fie, în fine, o noptieră.

Logic ar fi ca nu numai noptiera, dar şi ante-scaunul, pre-scrinul, ne-, încă, şifonierul ş.a.m.d., să se cheme, când e cazul, optiere. Din cauze circumstanţiale, însă, nici unul nu se cheamă astfel; singură noptiera e optieră, de parcă numai existanţa-i ar depinde de opţiunea (neîntâmplătoare, de obicei) a domnului tâmplar.

În cazul celor ce măsoară de zeci de ori până să taie, o dată (pentru totdeauna), opţiunile nu sunt spontane, ci cumpănite îndelung; ceea ce implică o perioadă de coacere (sau maturaţie) a gândului (şi, la rigoare, a însuşi lemnului prea verde), – răstimp în care viitoarea noptieră intră-n stadiul ultim al existenţei ei virtuale şi poartă numele de coptieră.

Cititorul e rugat să nu-l confunde cu acela, mult mai doct, de cooptieră, atribuit noptierei efective, cu condiţia, însă, ca aceasta să coopteze funcţii stranii, improprii propriei sale destinaţii.

Într-o cooptieră poţi găsi, rămase, uneori, de luni de zile, fructiere, şerbetiere sau compotiere goale, dar încă lipicioase, fapt de natură să atragă furnicile de prin cămară şi şoarecii din beci sau pod, – care transformă,-n adoptieră, noptiera care-i adoptează.

Şi care devine înnoptieră, în cazul că aceşti intruşi n-au a petrece,-n umbra ei, decât răstimpul unei nopţi.

Martoră, altminteri, a fel şi fel de gemete şi şoapte, a şopotelor (de amor) îndeaievea sau fictive (din „cărţile de pe noptieră”), noptiera (ce aduce, noaptea, a cameră de rezonanţă a lor) e vrednică să se numească (iar eu o şi numesc) şoptieră.

Șerban FOARȚĂ  este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…