Liber este fitecine să numească „vacă” o masă cu patru picioare. Grav este când acelaşi creator de cuvinte începe să mulgă masa. (Belu Zilber)
Ce e un mitocan? El nu reprezintă o categorie socială, dar se găseşte abundent în toată societatea românească şi ia toate aspectele, exercită toate funcţiile, e omniscient şi veşnic prezent în treburile româneşti. Mitocanul nu e nici mahalagiul zgomotos, burtă-verde fericit de a trăi, nici chefliul superficial. Mitocanul e îmgîmfatul zeflemist şi sceptic, care rezolvă orice situaţie, orice problemă oricît de gravă cu un spirit vulgar.
[…]
Arhitecţii cari nu-şi pot permite luxul suprem: izolarea, au fost într-o largă măsură victima mitocanului. Zăpăceala lipsei lui de intelectualitate, neaderenţa lui reală cu pămîntul, incapacitatea sa de a se încadra în sînul unei discipline, a dus spre acest nihilism de forme şi exces de elemente în arhitectura capitalei. Informîndu-se numai la cinematograf după mese prea lungi şi zile goale, mitocanul ar dori să rezume în casa lui decorul tuturor dramelor pasionale, în care faţade din ţara bască au ferestre veneţiene sau faţade mexicane au elemente brâncoveneşti, pe cînd cupole romane acoperă săli de baie şi catapetesme servesc drept bar pentru a servi cocktail-uri. Nu e credincios, dar totuşi are cavou la Bellu în stilul cel mai pompos posibil, pentru a înfrunta cu seninătate veşnicia alături de regi şi de sfinţi.
(G. M. Cantacuzino, Izvoare şi popasuri, Ed. Eminescu, 1977, p. 469. — Articolul datează din 1940.)
Pentru VICTOR BERGLER: „Holorime, adj. (de holo- et de rime […]). Se dit de deux vers dont le second répète entièrement le premier pour l’oreille, mais s’écrit avec des mots différents…” (Grand Larousse). – Holorima e numele unei perechi de versuri, al doilea repetându-l integral pe cel dintâi, ca sonoritate, scrierea-i, însă, constând din cuvinte diferite.
Șerban FOARȚĂ este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…