DINCOLO DE RIMELĂRI – Șerban FOARȚĂ – … derizoriul, pe care încerc să-l fac viețuibil

Regimul poeziei vechiului nostru prieten, Gabriel Timoceanu, e ironic, ce va să zică sceptic şi, eventual, dezabuzat. Neîncrederea în sine însuşi şi în ceilalţi îl face să se refugieze-n deriziune, acolo unde orice judecată de valoare ajunge o prejudecată, „datul cu presupusul” devenind, de-acum, inoperant. Limbajul poeziei sale, debutonat, frust, chiar obscen, într-o lume inospitalieră şi tot mai fără noimă şi mai inconsistentă, poate să te scandalizeze, dar nu de-a binelea, ci numai în principiu, în calitatea ta de membru onorabil, stimabil, venerabil al lumii invocate-n treacăt… Altminteri, din pudoare, suferinţa este, aici, ascunsă, iar masca-i optimă devine dezabuzarea şi înjurătura; suferinţa, însă, e reală, şi doare, bineînţeles, cu tot cu mască. Un comentariu foarte adecuat al lumii despre care, mai sus, venise vorba, inconsistenţa căreia, pompoasă, e rizibilă cu precădere, sunt scaunele mac[k]intosh (prezente-n carte datorită flerului şi intuiţiei designerului Daniel Ursache), cele ce, prin longilinitate şi senzaţia de imponderabil, descriu perfect această lume a mai-nimicului fragil şi primejdios, în care urâţenia este la ea acasă – dar nu în sens de Ästhetik des Hässlichen, ceea ce ar presupune, totuşi, o tentativă de răscumpărare; nicio răscumpărare,-n ocurenţă, unde limbajul aşa-zis vulgar îi este intrinsec, se pare, vitregului mediu ambiant, şi unde, aşadar, dihotomia frumos-urât a devenit inoperantă, singura inocentizare a urâtului aproape unanim fiind infantilismul celui ce, fără voia lui, îl practică copilăreşte, ca în lumea care e matricea lui Random, unde dihotomiile, cu greu, îşi mai găsesc azi locul… Cu excepţia uneia: util vs. futil.

Șerban FOARȚĂ  este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…