DINCOLO DE RIMELĂRI – Șerban FOARȚĂ – Ascuțitoare

Franges d’un taille-crayons,

crénelées, nous vous croyons

la pasmanterie d’une aile

de papillon en bois et frêle.

(Ş. F., ABC d’air)

   Ce cuţit, oare, ar putea să taie lemnul creionului ca o ascuţitoare? Să-l taie fără să-l rănească, nici să-l doară, făcându-l numai să cliveze, într-o doară, ca plăcile de-ardezie (nu de gresie), – printr-o exsanguă progresie de sfredel care lasă,-n urmă, aripi de fluture şi pudră de grafit. Elitrele sunt policrom tivite, pe câte-o margine a şpanurilor albe, conform culorii exterioare a fiecăruia în parte: negru, albastru, verde, roşu, galben; tot astfel cum multicoloră e şi subtila pilitură, care depinde de culoarea minei: galbenă, verde, roşie, dar, mai cu seamă, neagră….

   Cât despre forma franjului elitrei, ea e în funcţie de aceea, fie cilindrică, fie hexagonală, a fiecărui ustensil în parte.

   

    

 

   (Paralelipipedele de tâmplărie, aplatizate ca o te-nie, nu intră în ascuţitoare. – Ce cuţit, oare, le ascute pe acestea, eu, unul, n-aş putea să spun.)

   Cum se curăţă un măr de coajă, tot astfel se ascute şi creionul. Cu cât mai lungă, mai egală şi mai con-tinuă e banda, cu-atât mai mult evocă, în curgerea-i spiraliformă, desenul unei flori de trandafir. Mărul e, însă, globular; şi, începând să-l cureţi de la unul din poli, ajungi la celălalt pe negândite, ca şi cum ai fi făcut, de unul singur, înconjurul Pământului, în vis. În rest, după ce-a fost maestrul lui Sir Isaac, mărul, de la un timp încoace, ne iniţiază-n taina găurii de vierme, graţie căreia s-ar îndulci, în parte, coşmarul lui Adam şi Eva: unilinearul timp ireversibil. (Toate coşmarele au început, de altfel, cu marele coş cu mere ne-ncepute.)

Creionul e, şi el, ireversibil, fie şi când e ascuţit la ambele-i capete, ca o andrea. Doar că, cilindric sau hexagonal, el nu poate avea sfericitatea suculent-ispititoarei fructe. Tot ce se poate face, cu creionul, este să-l ascuţi până la capăt, convertindu-i lemnul în elitre: elitre albe, crenelate şi fragile, cu franj oranj, albastru, verde, roşu, – pudrate, îndeobşte, cu praf ne-gru sau, mai degrabă, cenuşiu.

   Grafitul spulberatic „ninge gri”.

P.-S. Dacă vrei să scrii cu propriul sânge, nu-i suficient să-ţi introduci indexul în ascuţitoare.

 

Șerban FOARȚĂ  este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…