Informații credibile, provenite din mai multe surse (Consiliul Local din localitate, rude ale deportaților) dezvăluie că un număr de locuitori din Mariupol (se vorbește chiar de câteva mii) ar fi fost deportați pe teritoriul Rusiei. Reamintesc, între altele, prevederile din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale: „Art. 7: Crime împotriva umanității: 1. În scopurile prezentului statut, prin crima împotriva umanității se înțelege una dintre faptele menționate mai jos, când aceasta este comisă în cadrul unui atac generalizat sau sistematic lansat împotriva unei populații civile și în cunoștință de acest atac: d) deportarea sau transferarea forțată de populație: prin deportare sau transfer forțat de populație se înțelege fapta de a deplasa în mod forțat persoane, expulzându-le sau prin alte mijloace coercitive, din regiunea în care ele se află legal, fără motive admise în dreptul internațional.”
În acest război început de Federația Rusă unilateral, în absența oricărei declarații de război, a oricărei motivații care să poată fi acceptată pe plan internațional, presărat în fiecare zi de crime de război oribile, marcat de imense valuri de refugiați și teribile drame umane, condamnat de Adunarea Generală a ONU, de Curtea Internațională de Justiție de la Haga, de Consiliul Europei, de numeroase organizații internaționale independente și de cele mai multe guverne din întreaga lume nicio acțiune întreprinsă de Armata Rusă pe teritoriul Ucrainei nu are vreo legitimitate, așa cum nu a avut-o acțiunea de cucerire a Crimeii și de infiltrare a estului ucrainean din urmă cu opt ani. Desfășurarea unui război de cucerire și de anihilare a ucrainenilor, mai cu seamă a populației civile – mame, copii, adolescenți – constituie o crimă de război cât se poate de evidentă. Datele culese de ONU din Ucraina, coroborate cu cele ale autorităților guvernamentale ucrainene, redau un tablou înfiorător în sine și constituie doar o fracțiune din numărul total al victimelor umane civile, incluzând circa 112 copii. Pe lângă declanșarea războiului în afara oricăror principii internaționale acceptate și uciderea civililor nevinovați, o a treia crimă oribilă o constituie distrugerea clădirilor rezidențiale civile, a spitalelor, a școlilor, a grădinițelor care reprezintă și un atentat la adresa vieții și securității sociale a locuitorilor Ucrainei pe termen lung. Ruinarea monumentelor istorice, așa cum a fost și cazul teatrului din Mariupol, a centrelor istorice ale mai multor localități, a bisericilor monumente istorice etc. încalcă, de asemenea, așa cum am arătat, legislația internațională. Se mai adaugă aici amenințarea cu arma sau moartea nucleară, utilizarea teritoriului Belarusului pentru a lansa raiduri aeriene și a desfășura tancuri împotriva Ucrainei, folosirea unor armamente cu un grad ridicat de risc asupra populației civile, atacarea convoaielor umanitare, uciderea jurnaliștilor, folosirea ilegală a unor mercenari de genul Grupării Wagner, prada de război, înfometarea populației civile, atacarea turnurilor de televiziune, a unor facilități de transport destinate exclusiv populației civile, dar și reprimarea protestelor antirăzboi din Rusia etc. Numai acestea și ar fi suficiente pentru a justifica necesitatea unui tribunal internațional care să judece aceste crime de război, dar aici se adaugă inclusiv atacurile împotriva soldaților și a țintelor militare ucrainene, în condițiile în care vorbim despre un război ilegitim de la planificarea la declanșarea și desfășurarea acestuia. Vinovații vor fi stabiliți de justiția internațională, dar nu văd cum Vladimir Putin, Serghei Lavrov, Serghei Shoigu, Valeri Gherasimov, generalii și comandanții militari direct responsabili de acțiunile militare, șefii propagandei politice, militare și religioase care au îndemnat la război, la cucerire sau au justificat-o ar putea să fie iertați. Tocmai de aceea am semnat această petiție și vă îndemn să o semnați pentru a lăsa justiția să se pronunțe în privința aceasta.
„În Rusia lui Putin avem o farsă în locul unei tragedii. Banalitatea criminală și insuportabilă a corupției, cleptocrației, statului mafiot și gangsterismului politic este disimulată sub mantia unui program de apărare a fiecărui suflet rusesc din întreaga lume, precum și de un stat revizionist care este deghizat sub forma unei unei agenții politice supreme ruse care are obligația de restabili unitatea și indivizibilitatea tuturor pământurilor „istorice” rusești. Acest lucru este departe de a fi un simplu naționalism și șovinism; discursul lui Vladimir Putin din 18 martie (2014 – n.n.) la Kremlin a fost o copie pur și simplu a discursului lui Adolf Hitler din regiunea sudetă din 1938: conceptul de Lume Rusă (Al Treilea Reich) a mers mână în mână cu ideea necesității restabilirii influenței și a prezenței politice a Rusiei peste tot unde trăiește cea mai neînsemnată minoritate rusă. Un spectru planează asupra Europei – spectrul fascismului. Oricât de dificilă va fi mahmureala politică a UE și oricare ar fi toate acele modalități pragmatice, cinice, banale și nerușinate prin care obișnuia să procedeze cu Rusia de dragul interesului său pentru gaz și petrol, acesta este un fapt care nu mai poate fi negat. Pentru a învinge noul fascism va fi nevoie de o concentrare imensă a curajului, voinței politice și angajamentului nu numai în Occident și Ucraina, ci și în Rusia însăși. Cel mai tulburător aspect al acestei povești de groază sunt noii idioți utili pe care Kremlinul pe care i-a găsit în Europa, pescuind cu succes printre politicienii de extremă dreapta și populiști. Andrei Piontkovski (om de știință și scriitor rus contemporan – n.n.) a făcut odată o glumă când a descris ucenicii de la Kremlin dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial ca pe un fel de Feuchtwanger (Lion Feuchtwanger, autor evreu de limbă germană – n.n.) colectiv. De data aceasta avem nevoie de o metaforă diferită, deoarece noii ucenici ai Kremlinului și maestrului său de astăzi se întâmplă să fie liderii Partidului pentru Independența Regatului Unit (UKIP), Jobbik, Frontul National (FN) și altele asemenea. Aceasta este Noua Internațională Fascistă cu sediul la Moscova. Istoria se repetă: mai întâi ca o tragedie și apoi ca o farsă.” – Leonidas Donskis, „War and Peace in Eastern Europe: The Ukrainian Lessons,” The Romanian Journal for Baltic and Nordic Studies, Vol. 6, No. 2 (2014): 7-26.
Premierul Kyriakos Mitsotakis anunță că Grecia este „pregătită să reconstruiască maternitatea din Mariupol”, orașul ucrainean distrus de bombardamentele rusești.”
„Din dragoste creștină am fost obligați să îi salvăm pe frații noștri din Donbas”, zice criminalul de război Putin. Înfiorător, suprarealist, ura deghizată în dragoste, infernul prezentat drept paradis.
Ministrul Culturii din Italia anunță că solicitarea sa pentru sprijinirea reconstrucției Teatrului din Mariupol, bombardat de ruși, a fost aprobată de Guvernul țării sale.
Inamicii lui Putin din Ucraina: școlile, grădinițele, spitalele, teatrele, monumentele, locurile memoriale, bisericile, blocurile, populația civilă, grupurile și coloanele de refugiați, turnurile de televiziune, jurnaliștii și mai ales civilii, numeroșii civili, numeroasele mame cu copii care trăiesc de trei săptămâni acest imens infern.
Rusia continuă brigandajul internațional la adresa tuturor normelor juridice existente în relațiile dintre state, așa cum a finanțat mișcările populiste din Europa, a răspândit propaganda trolilor putiniști în întreaga lume, s-a implicat în alegerile sau referendumurile din alte state iar acum poartă un război de cucerire și anihilare doar pentru că așa doresc Putin și acoliții săi.
Chestiunea acceptării României în spațiul Schengen trebuie pusă rapid și cu insistență de guvernanți în acest moment pe agenda europeană. Românii de rând au dovedit că merită acest drept prin spiritul civic și empatia demonstrate în contextul actualei crize, apreciate în întreaga lume, dar necesitatea acesteia a fost evidențiată chiar de fluxurile umanitare care întâmpină greutăți inutile din cauza neaducerii la îndeplinire a acestei solicitări absolut firești. Impunerea unor exigențe în materie de securitate a frontierelor și justiție va putea fi realizată și prin alte mijloace pe care Bruxellesul le are la dispoziție, menite să pună presiune mai mult asupra politicienilor decât asupra populației. Totodată, aceasta ar dovedi o întărire a noastră ca uniune a europenilor și deschiderea față de aspirațiile la integrare pe mai departe la UE a statelor care în mod liber își doresc acest lucru și sunt pregătite să contribuie la idealul european, inclusiv a Republicii Moldova, un alt obiectiv suprem al nostru.
Finlandizarea este precum coronavirusul, se resimte multă vreme după vindecare. (Unul care a urmărit două interviuri la CNN).
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei va recunoaște Transnistria ca regiune aflată sub ocupație rusească, precum și acțiunea de agresiune armată a Rusiei împotriva Republicii Moldova din anul 1992. Mai bine mai târziu decât niciodată.
Un apel al UNICEF… În Ucraina trăiau 7,5 milioane de copii. 1.5 milioane, adică nu mai puțin de 20% dintre aceștia, au fost forțați de războiul lui Putin să abandoneze siguranța și bucuriile copilăriei și să-și caute salvarea în exil. Dintre cei 80.000 de refugiați care au rămas în România până în acest moment, o treime sunt copii.
Teoria conspirației, matca putinismelor și aurismelor de la noi născute sub imboldul și cu greu disimulata admirație față de dictatorul cu sânge pe mâini de la Kremlin… „Ab ovo (de la început) străin de simpatie și sensibilitate față de ființa umană, punctul de plecare al teoriei conspirației este presupunerea că toți suntem doar marionente, fără chip sau creier, în mâinilor Marilor Anonimi sau ale Înțelepților Sionului, ale organizațiilor internaționale clandestine și omnipotente, sau ale legilor istoriei. Ca atare, suntem incapabili de reflecție morală; și nici nu ne putem asuma responsabilitatea propriilor noastre vieți și acțiuni. Teoria socială a conspirației dă de înțeles că ființa umană nu se poate niciodată maturiza. Suntem incapabili să alegem între bine și rău. Incapabili fiind de alegeri morale, nu vom putea niciodată înțelege esența vieții sociale, pusă în mișcare de cei mari și puternici, sau de legi sociale și biologice aflate dincolo de înțelegerea și controlul nostru. Orbirea pe care ne-o produc forțele răului este de neevitat – acesta este mesajul etic al acestei umbroase teorii a răului social.” – Leonidas Donskis, Forme ale urii: imaginaţia bântuită a filozofiei şi literaturii moderne. Târgovişte : Cetatea de Scaun, 2013
Papa Francisc, o pledoarie emoționantă în numele Dumnezeului păcii: „În fața barbariei uciderii copiilor, nevinovaților și civililor lipsiți de apărare nu există rațiuni strategice care să stea în picioare: trebuie numai să înceteze inacceptabila agresiune armată înainte de a reduce orașele la cimitire. Cu durere în inimă, unesc vocea mea la vocea oamenilor obișnuiți care imploră sfârșitul războiului. În numele lui Dumnezeu, să fie ascultat strigătul celui care suferă, să înceteze bombardamentele și atacurile! Să se mizeze cu adevărat și hotărâre pe negocieri, iar coridoarele umanitare să fie efective și sigure! În numele lui Dumnezeu, vă cer: opriți acest masacru!”
Ce film al evenimentelor s-ar putea derula în fața ochilor noștri în continuare? Ipoteza 1: O fisură în interiorul cercurilor corupte de la Kremlin, fie că ne referim la cele militare, politice sau fesebiste. Aceasta ar putea antrena un seism și ar putea conduce la o schimbare și la înlăturarea lui Putin.
De aici ar putea decurge o serie de avantaje pentru aceste cercuri, inclusiv conservarea puterii și o pace relativ avantajoasă, inclusiv o negociere pentru ridicarea treptată a măsurilor de penalizare economică a Rusiei. De asemenea, Moscova ar evita o situație în care ar putea deveni în termen foarte scurt partenerul minor în relația cu China. Riscuri: incertitudinile membrilor elitelor putiniste, teama, lașitatea, dependența de robinetul de bani și funcții din mâna acestuia, incapacitatea și mai ales sistemul putinist în care fiecare nucleu de putere este contrabalansat de celelalte. Ipoteza 2: un val de emoție colectivă care atrage categorii mai largi de oameni în stradă, coroborat cu o scindare și nehotărâre a elitelor. Avantajele ar fi legitimitatea pe care at putea-o conferi puterii politice un asemenea refresh politic, posibilitatea de a sfârși rapid războiul din Ucraina, de a relua relațiile cu Occidentul, de a încerca, pe termen mai lung, o refacere a reputației țării. Riscuri: teama insuflată de un regim care se află de 22 de ani la putere, eficiența propagandei care are o armă nimicitoare în teoria conspirației, într-o istorie mitizată, protocronism și o educație axată pe renașterea imperiului, slavofilism și rusofilie îmbrăcată în mantia pravoslavniciei. Elitele au fost eficiente în a deturna atenția populației de la imensa corupție de la Kremlin și din cercurile de putere către încordarea mușchilor împotriva unui fantasmagoric inamic extern. Falia dintre generații este evidentă, dar cât de mult a forjat Putin – inclusiv prin presă, film, teatru, animație – niște komso-putiniști în cele mai bine de două decenii? În ambele cazuri, reputația Rusiei ar putea să-și salveze cel puțin un fir de unde să poată începe refacerea ghemului. În ambele situații ar putea fi salvate vieți omenești inocente. Ipoteza 3: Aliații postsovietici ai lui Putin din fosta URSS încep să-l părăsească, fie foc, fie gheață, fie „otrăvirea fântânilor” ar putea să-l constrângă să renunțe la alte pretenții cu excepția Crimeii, a porțiunilor din Donbass și Luhansk pe care le controla înainte de război. Ucraina ar putea, în acest caz, să dea lovituri și mai dure armatei de ocupație și să obțină o pace mai justă. Risc: Cât de repede s-ar putea dezvolta aceste focare de neliniște și cât de eficient și coordonat? Ipoteza 4: Regimul rezistă, în ciuda beznei în care cufundă Rusia și întreaga națiune, dar într-un final se va semna un tratat între beligeranți. Pacea s-ar putea încheia prin pierderea Crimeii în favoarea agresorului, prin cedarea unui Donbass și a unui Luhansk extinse, printr-o impunere a unei neutralități pe care Ucraina o va urî și de care va dori să se descotorosească cu primul prilej care i se va ivi, iar acestă ocazie ar putea să nu dureze foarte mult timp. Ucraina va continua demersurile de integrare în UE, iar UE ar putea să lase mai mult vocea politicienilor decât a birocraților să vorbească din respect față de rezistența ucraineană și dintr-o oarecare vinovăție izvorâtă din lipsa reacției din ultimii opt ani cu privire la agresiunea lui Putin. Energiile ucrainene s-ar putea îndrepta spre integrarea în UE care ar putea aduce o alinare pentru suferințele îndurate și cedările dureroase acceptate. Riscuri: cât poți conta pe cuvântul acestui kaghebist arogant și agresiv, narcisist și vindicativ, care are pe mâini sânge nevinovat? Va putea Ucraina să se predea cu așa de puține garanții de securitate, va mai fi cineva din Occident pregătit să cauționeze o relație cu Rusia? Este evident că Putin poate fi condamnat pentru crime de război, la fel zbirii și acoliții lui, liderii militari etc. Ipoteza 5: China dictatorului neomaoist Xi Jinping, ascultându-și instinctele antidemocratice și antioccidentale, va ajuta masiv Rusia din punct de vedere economic și ca tehnologie militară pentru a îngenunchea rezistența admirabilă ucraineană, eventual și cu tensiuni inventate de Iran, în Transnistria, Republica Srpska etc. Luptele din Ucraina s-ar putea prelungi iar crimele se vor intensifica, în vreme ce pe plan internațional vom retrăi în cel mai bun caz un nou Război Rece, în cel mai rău, războaie fierbinți și poate chiar ceva mai funesc decât atât. Ipoteza 6: Ucraina ar fi înfrântă militar de Rusia. Putin nu va obține nicio legitimitate de la nimeni altcineva decât de la conducătorii actuali de la Kiev, altfel totul va fi un armistițiu. Cu prima ocazie, ucrainenii se vor revolta, în vreme ce pe plan internațional nimic din ceea ce există, inclusiv granițele, nu va mai fi sigur. Ipoteza 7: Asasinarea președintelui Zelenski. Ar fi o mișcare dezastruoasă din partea lui Putin, mitul martirului Zelenski va fi cu mult mai puternic și eficient decât politicianul eroic din prezent. În toate aceste ipoteze, Putin va deveni, mai devreme sau mai târziu, inutil. De regulă, oamenii de partid mai scapă cu viață prin Rusia, dar cei din securitate mai rar (a se vedea cazul Beria). Pe de altă parte, dacă cineva mai avea vreo îndoială că ucrainenii reprezintă o națiune care merită un stat independent, cu dreptul de a-și alege direcția de politică externă și de securitate, aceasta va fi fost disipată după acest război. Ucrainenii au căpătat nu doar o identitate pentru necunoscători, dar și o reputație care va fi esențială în anii dificili care vor urma. Occidentul va fi mai unit și mai alert, va încerca în mod real reducerea dependenței energetice față de Rusia și o consolidare a capacităților defensive. Rusia va intra într-o relație asimetrică cu China, care o va costa mult și pe termen lung. Ș.a.m.d.
Silviu MILOIU este un reputat istoric, profesor universitar și, dincolo de toate, absolvent de „Carabellă” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
