Urmând modelul patriarhilor agresiunii secolului al XX-lea, Hitler și Stalin, regimul Putin inventează pretexte pentru a ataca o țară independentă și suverană, în disprețul total al reglementărilor internaționale și al tratatelor multilaterale și bilaterale semnate în mod solemn. Războiul pare iminent în Europa, în imediata vecinătate a frontierelor noastre de est.
O scenografie proastă, repetată de atâtea ori în istoria recentă a URSS/Rusiei, menită să dea o justificare unei agresiuni care este lipsită de orice motivație în dreptul internațional. „Mesajele video despre evacuare ale liderilor separatiști din Donbas au fost înregistrate cu 2 zile înainte de începerea conflictului.” Poate nu este lipsit de importanță să ne amintim că URSS a fost semnatară a Convenţiei de la Londra de definire a agresiunii din 1933, pentru ca șase ani mai târziu să atace Polonia și apoi să ocupe țările baltice, estul Finlandei, estul României etc. Citez din textul acestei convenții: „…va fi recunoscut ca agresor într-un conflict internaţional, sub rezerva acordurilor în vigoare între părţile în conflict, statul care primul va fi comis una din acţiunile următoare:
– declaraţie de război unui alt stat;
– invazia cu forţele sale armate, chiar fără declaraţie de război, a teritoriului unui alt stat;
– atacarea cu forţele sale terestre, navale sau aeriene, chiar fără declaraţie de război, a teritoriului, navelor sau aeronavelor unui alt stat;
– blocada navală a coastelor sau a porturilor unui stat;
– sprijin dat bandelor armate care, formate pe teritoriul său, vor fi invadat teritoriul unui alt stat sau refuzul, cu toată cererea statului invadat, de a lua pe propriul său teritoriu orice măsuri în puterea lui pentru a lipsi zisele bande de orice ajutor sau protecţie.”
Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, începută în urmă cu opt ani, continuă. Soldați ai acestei țări și Coloana a V-a a lui Putin (care există și în alte state de pe centura de vest a imperiului) desfășoară operațiuni militare și specifice serviciilor secrete pe teritoriul Ucrainei, în vreme ce la Kremlin se adoptă unilateral decizii care încalcă în mod unilateral ordinea internațională, cu scopul ocupării unor capete de pod pentru extinderea pătrunderii Armatei Ruse spre vest și sud. Așa cum era de așteptat, Rusia a declanșat o nouă etapă a războiului împotriva Ucrainei, dar și, în general, împotriva unor modele statale și politice care-i repugnă complet. Statele democratice, conduse după principiile pluralismului politic, cu o structură de putere sofisticată, care oferă drepturi minorităților, reprezintă, în viziunea sa, fundamentată pe un melanj de slavofilism, autocrație și teorii geopolitice, tot ce poate fi mai străin și mai periculos. La fel ca Hitler și Stalin, Putin nu este în această etapă interesat de diplomație, pe care o folosește doar pentru a înveli într-o mantie de respectabilitate un act pur de agresiune. Vrea să discute de pe poziții de forță și folosește modelele de anexare pe care le cunoaște din istoria Uniunii Sovietice și a Rusiei, practicate în trecut cu mai mult sau mai puțin succes în țările baltice, Finlanda, Polonia, România iar în ultimii ani în fostele republici sovietice.
Eram convins că deznodământul logic al acțiunilor lui Putin va fi războiul din Ucraina. Cauzele sunt numeroase, atât de ordin intern cât și extern, dar cele mai importante țin de o viziune neo-imperială pe care acesta și cercul din jurul său o susțin de ani de zile. Alături de teoriile geopolitice axate pe stațialitatea politică sovietică, slavofilism, autocrație, o totală inadecvare cu ideile democratice, pluraliste, o neînțelegere profundă a valorilor pe care se bazează UE și statele cu sisteme care presupun regulile de „checks and balances”, negocierea diferențelor, dialogul, diversitatea, Putin crede în putere și în forța armelor pentru a domina agenda politică acasă și în străinătate. În calitate de cetățean, de persoană care a cunoscut Rusia și Ucraina, dar și de istoric specializat în această perioadă istorică nu pot decât să-mi exprim indignarea față de ororile războiului declanșat de acest veritabil urmaș al lui Hitler și Stalin, pentru pierderile de vieți omenești și efectele teribile asupra ucrainenilor și ale rușilor angrenați în război, ale minorităților, inclusiv a celei românești, victime ale acestui cumplit război. România trebuie să-și intensifice eforturile pentru găzduirea refugiaților din Ucraina, inclusiv a românilor din această țară, și să dea dovadă că este un bun și onest vecin, în ciuda unor tribulații din relațiile româno-ucrainene. Sper ca armata ucraineană să reușească să oprească agresiunea și să evite orice formă de comportament abuziv împotriva civililor care i-ar da prilejul lui Putin să invoce motive umanitare. NATO, UE, comunitatea internațională trebuie să condamne ferm atacul, să ia măsuri energice și categorice împotriva Rusiei și să ajute victima acestei agresiuni. Sper ca în România oamenii să vadă mai clar cine este Coloana a V-a din țara noastră și să țină cont de ceea ce văd pe ecranele televizoarelor când vor fi chemați să meargă la vot.
Mă aștept la etapa următoare și anume apariția unei guvern ucrainean, format cu binecuvântarea Kremlinului și uns de satrapul moscovit, care să ceară lumină de la Putin, așa cum s-a întâmplat în trecut la începutul Războiului de Iarnă, al anexării țărilor baltice, ocupării Europei de Răsărit și mai de curând în spațiul postsovietic.
Asociația Română pentru Studii Baltice și Nordice condamnă ferm războiul ilegal al Rusiei împotriva suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei. Acțiunile de agresiune ale regimului Putin contrazic principiile fundamentale consacrate în Carta ONU și alte instrumente internaționale la care Federația Rusă este semnatară. Asociația Română pentru Studii Baltice și Nordice își exprimă solidaritatea față de poporul ucrainean, care este victimele acestei agresiuni, și le reamintește că astfel de acte de agresiune sunt condamnate nu doar de istorie, ci și de lume comunitatea de astăzi. Istoria națiunilor baltice și a Ucrainei dovedește că înclinația de a folosi forța nu poate triumfa niciodată asupra minților, ideilor și credinței oamenilor în libertate și că lupta cu un invadator străin cu propria încredere și hotărâre este singura opțiune. Credem pe deplin că poporul ucrainean va putea rezista invaziei și va păstra suveranitatea și integritatea națională a țării sale și suntem ferm alături de ei în acest demers.
„Procurorul Curții Penale Internaționale (CPI), Karim Khan, și-a exprimat vineri îngrijorarea față de invazia rusă a Ucrainei și a declarat că curtea sa ar putea investiga posibile crime de război din țară. ”
Dreptul forței nu este totuna cu forța dreptului. Iar aceasta se va vedea mai devreme sau mai târziu. Rusia a încălcat apele teritoriale ale României, a desfășurat acțiuni de război împotriva unei nave sub steagul Republicii Moldova în apele neutre ale Mării Negre.
Toate guvernele care respectă legislația internațională trebuie să îmbrățișeze ferm o politică de a nu recunoaște nicio schimbare adusă prin folosirea războiului și forței. Rusia este un agresor fără nicio justificare sau explicație, și a încălcat fiecare articol în vigoare care definește agresivitatea și statul agresor. Adunarea Generală a aprobat prin consens Rezoluția 3314 (XXIX) la 14 decembrie 1974, prin care se integrează definiția agresiunii propusă de cea de-a patra comisie specială. „Orice dintre următoarele acte, indiferent de declarația de război, se califică, sub rezerva și în conformitate cu dispozițiile articolului 2, drept act de agresiune:
(a) Invadarea sau atacul de către forțele armate ale unui stat pe teritoriul altui stat sau orice ocupație militară, oricât de temporară, rezultată dintr-o astfel de invazie sau atac, ori orice anexare prin folosirea forței a teritoriului altui stat e sau o parte din ea,
(b) Bombardamentul de către forțele armate ale unui stat împotriva teritoriului altui stat sau folosirea oricăror arme de către un stat împotriva teritoriului unui alt stat;
(c) Blocada porturilor sau coastelor unui stat de către forţele armate ale altui stat;
(d) Un atac al forţelor armate ale unui stat asupra forţelor terestre, maritime sau aeriene sau flotele marine şi aeriene ale altui stat;
(e) Utilizarea forţelor armate ale unui stat care se află pe teritoriul altui stat cu acordul statului destinatar, cu contravenţia condiţiilor prevăzute în acord sau cu orice prelungire a prezenţei lor pe acest teritoriu dincolo de rezilierea acordului;
(f) Acțiunea unui stat de a permite ca teritoriul său, pe care l-a pus la dispoziția altui stat, să fie folosită de celălalt stat pentru comiterea unui act de agresiune împotriva unui stat terț;
(g) Trimiterea de către un stat sau în numele unui stat a unor benzi armate, grupuri, neregulari sau mercenari, care desfășoară acte de forță armată împotriva unui alt stat de o asemenea gravitate încât să corespundă actelor enumerate mai sus sau implicarea substanțială a acestuia în acestea. ”
Potrivit legii internaționale, Belarusul regimului corupt Lukașenko, stalinistul de la Minsk, este stat agresor în Ucraina și trebuie condamnat ca atare de către comunitatea internațională: „(f) The action of a State in allowing its territory, which it has placed at the disposal of another State, to be used by that other State for perpetrating an act of aggression against a third State”. – UN Resolution 3314 (XXIX) on December 14, 1974.
Amnesty International subliniază că: „Militarii ruși comit atacuri fără discriminare în timpul invaziei Ucrainei” și „Militarii ruși au arătat o nepăsare flagrantă față de viețile civililor prin folosirea rachetelor balistice și a altor arme explozive cu efecte de arie largă în zonele dens populate”, ceea ce echivalează cu crimele de război.
Consiliul Europei suspendă drepturile de reprezentare ale Rusiei: „În conformitate cu Statutul Consiliului Europei, Comitetul de Miniștri a decis astăzi suspendarea Federației Ruse din drepturile sale de reprezentare în Comitetul de miniștri și în Adunarea Parlamentară cu efect imediat ca urmare a atacului armat al Federației Ruse asupra Ucraina. ”
Nicio surpriză, amenințările Rusiei față de alte state continuă cu același dispreț la adresa libertății, independenței și suveranității altor state.
În capitală și în localitățile României ar trebui să ne exprimăm în spațiul public opoziția față de războiul ilegitim și de victimele pe care acesta le face la fiecare ceas. Ar fi un sprijin clar față de victimele acestei tragedii pe care a provocat-o conflagrația lui Putin și Lavrov.
„Privind înapoi în ultimii douăzeci și cinci de ani, este dificil de adus argumentul că extinderea NATO singură a condus Rusia și Occidentul într-o spirală descendentă periculoasă a relațiilor. Extinderea NATO a oferit statelor postcomuniste un cadru de securitate în care acestea au putut să se dezvolte și să prospere. Acesta este doar unul dintre motivele deteriorării relațiilor Rusiei cu Occidentul. Motivul mai important este că Rusia nu a fost dispusă, în ultimul sfert de secol, să accepte regulile ordinii internaționale pe care Occidentul spera că o va face. Printre acestea se numără recunoașterea suveranității și integrității teritoriale a statelor post-sovietice și susținerea unei ordini mondiale liberale care respectă dreptul la autodeterminare. Rusia continuă să vadă șoferii politicii internaționale în mare parte printr-o prismă din secolul al XIX-lea. Sferele de influență sunt mai importante decât drepturile individuale și suveranitatea țărilor mai mici. Este practic imposibil să reconciliem înțelegerea suveranității occidentale și rusești. Pentru Putin, ceea ce contează este puterea și scara, nu regulile. ”
Deja de mulți ani încoace Vladimir Putin comite crime împotriva umanității conform art. 7 din Statutul de la Roma la Curtea Penală Internațională. Acum cred că este timpul să-l aducem pe el și pe acoliții săi în fața justiției pentru noile crime de război comise în Ucraina, așa cum sunt definite de art. 8 și, în special, art. 8 bis și 25 (responsabilitate penală individuală) din statutul menționat anterior:
„Articolul 7
Crime împotriva umanității.
În sensul prezentului statut, „crimă împotriva umanității” înseamnă oricare dintre următoarele fapte atunci când sunt comise ca parte a unui atac răspândit sau sistematic îndreptat împotriva oricărei populații civile, cu cunoștință de atac:
Crimă;
Exterminare;
Înrobire;
Deportarea sau transferul forțat al populației;
Închisoare sau altă privare gravă de libertate fizică cu încălcarea normelor fundamentale ale dreptului internațional;
Tortură;
Viol, sclavie sexuală, prostituție forțată, sarcină forțată, sterilizare forțată sau orice altă formă de violență sexuală de gravitație comparabilă;
Persecuție împotriva oricărui grup sau colectivitate identificabilă pe motive politice, rasiale, naționale, etnice, culturale, religioase, gen astfel cum sunt definite la alineatul (3), sau alte motive universal recunoscute ca fiind impermisibile în dreptul internațional, în co nnectarea cu orice act prevăzut la prezentul alineat sau orice infracțiune aflată sub jurisdicția Curtea;
Dispariția forțată a persoanelor;
Crima apartheidului;
Alte acte inumane cu caracter similar provocând intenționat o mare suferință sau răni grave corporale sau sănătății mintale sau fizice.
În sensul alineatului 1:
„Atac îndreptat împotriva oricărei populații civile” înseamnă un curs de conduită care implică comiterea multiplă a actelor menționate la alineatul (1) împotriva oricărui populație civilă, în conformitate cu sau în continuare a unei politici de stat sau organizaționale la com mit un astfel de atac”
Art. 8 până la.
„În sensul alineatului (1), „act de agresiune” înseamnă folosirea forței armate de către un stat împotriva suveranității, integrității teritoriale sau independenței politice a altui stat sau în orice altă manieră neconcordantă cu Carta Unite Națiuni. Oricare dintre următoarele acte, indiferent de declarația de război, se califică, în conformitate cu Rezoluția 3314 (XXIX) a Adunării Generale a Națiunilor Unite din 14 decembrie 1974, drept act de agresiune și
(a) Invadarea sau atacul de către forțele armate ale unui stat pe teritoriul altui stat sau orice ocupație militară, oricât de temporară, rezultată dintr-o astfel de invazie sau atac, ori orice anexare prin folosirea forței a teritoriului altui stat e sau o parte din ea,
(b) Bombardamentul de către forțele armate ale unui stat împotriva teritoriului altui stat sau folosirea oricăror arme de către un stat împotriva teritoriului unui alt stat;
(c) Blocada porturilor sau coastelor unui stat de către forţele armate ale altui stat;
(d) Un atac al forţelor armate ale unui stat asupra forţelor terestre, maritime sau aeriene sau flotele marine şi aeriene ale altui stat;
(e) Utilizarea forţelor armate ale unui stat care se află pe teritoriul altui stat cu acordul statului destinatar, cu contravenţia condiţiilor prevăzute în acord sau cu orice prelungire a prezenţei lor pe acest teritoriu dincolo de rezilierea acordului;
(f) Acțiunea unui stat de a permite ca teritoriul său, pe care l-a pus la dispoziția altui stat, să fie folosită de celălalt stat pentru comiterea unui act de agresiune împotriva unui stat terț;
(g) Trimiterea de către un stat sau în numele unui stat a unor benzi armate, grupuri, neregulari sau mercenari, care desfășoară acte de forță armată împotriva unui alt stat de o asemenea gravitate încât să corespundă actelor enumerate mai sus sau implicarea substanțială a acestuia în acestea. ”
Reforma structurii decizionale a Consiliului de Securitate a ONU și a organizației în ansamblul ei este o necesitate de multă vreme. Ministerul Afacerilor Externe al României menționează o serie de propuneri venite din partea diferitelor state și grupuri de state în acest sens. (Reform of the UN Security Council – https://www.mae.ro/en/node/16885). Cred însă că este nevoie de mult mai mult în condițiile în care ONU se arată mai neputincioasă decât Societatea Națiunilor în ceea ce privește condamnarea agresiunii și a agresorului, în ciuda faptului că țara invadatoare încalcă toate temeiurile juridice care o încadrează în această categorie. Poate că dreptul de veto ar putea fi restrâns temporar, doar în speța care privește țara respectivă, în cazul în care șeful de stat în funcție al unui membru permanent este condamnat definitiv de către Tribunalul Penal Internațional sau dacă atât Adunarea Generală cât și Consiliul de Securitate condamnă cu o majoritate de două treimi un stat pentru agresiune. Sunt conștient că propun o revoluție în dreptul internațional, dar altfel vom trăi în această neclaritate juridică cu privire la agresor și agresiune, în această junglă a dreptului forței, în această minciună globală pe care uneori chiar statele bine intenționate sunt nevoite să o practice.
„O scrisoare deschisă care critică invazia rusă a Ucrainei a fost semnată de peste 600 de oameni de știință ruși. Vine în timp ce alte universități și academii naționale din Europa au transmis mesaje de sprijin colegilor lor ucraineni. ” Sunt mai mulți colegi și prieteni din Rusia pentru a cere încetarea focului și restabilirea liniștii imediat. Vă rog, faceți-vă vocea auzită, ieșiți în stradă, plângeți pentru pace, dragi prieteni!
· ·
Monumente istorice impresionante ucrainene, inclusiv monumente de patrimoniu dragi romanilor, polonezilor, rusilor etc. sunt amenințați de distrugere ca urmare a războiului. „Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM) condamnă ferm această încălcare a integrității teritoriale și suveranității Ucrainei. ICOM este îngrijorat în special de riscurile cu care se confruntă profesioniștii muzeului, precum și de amenințările la adresa patrimoniului cultural din cauza acestui conflict armat. ICOM se așteaptă ca ambele țări, întrucât statele părți ale Convenției de la Haga din 1954 pentru protecția proprietății culturale în caz de conflict armat și Primul Protocol, să își respecte obligațiile legale internaționale de a proteja patrimoniul. ”
Susținerea morală, dar și cea materială și financiară, cea în voluntari și ajutor umanitar acordate Finlandei în perioada Războiului de Iarnă au contat în ceea ce privește capacitatea acestei țări de a se opune agresiunii ilegale sovietice și de a salva ființa națională, independența și suveranitatea țării nordice. Suntem într-o situație asemănătoare, să ne ridicăm așadar la noblețea și frumusețea morală a înaintașilor noștri!
Silviu MILOIU este un reputat istoric, profesor universitar și, dincolo de toate, absolvent de „Carabellă” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
