DIN CRONICI DE AZI – Silviu MILOIU – Fragmentarium

Scriam acum câțiva ani despre „soarta ghilimelelor”, doar personajele s-au mai schimbat puțin… Ghilimelele au devenit hârtia de turnesol a competenței guvernărilor noastre. Fie acestea cleptocrate, autisto-crate, cripto-crate, autocrate, selfie-crate sau tehnocrate și ce va mai urma. Ce „cioloșal” de frumoasă ar fi lumea în absența acestora! Un adevărat Pont(a) Euxin, ce să mai spunem? Cine ne-ar mai putea Oprea din dezvoltarea impetuoasă? Nu am fi noi Tobă de carte?

1.Golgota doctoratelor post-revoluționare

Salut decizia Ministerului Educației de reverificare a tuturor tezelor de doctorat susținute după anul 1989. Sper să primim neîntârziat o metodologie foarte clară și surse de finanțare adecvate pentru a pune în aplicare o veritabilă reformă, una dintre acelea pe care le așteptăm de atâta timp și nu mai apăreau.

Stimați colegi, prieteni, întrebările pe care vi le puneți cu privire la seriozitatea, consistența și fezabilitatea acestui proiect mi le-am pus și eu. Mi-am pus întrebări și în ceea ce privește contextul politic și instituțional al propunerii, m-am gândit și la aspectele de natură logistică, la factorul timp, la cel legat de resurse, de capacitatea universităților de a prelucra o cantitate atât de vastă de date cu personalul existent. Tocmai de aceea am exprimat anumite rezerve, am anumite dubii, mai multe decât am putut exprima în mesajul meu. Pe de altă parte, am pornit întotdeauna de la principiul „where there’s a will there’s a way” și consider, inclusiv prin poziția mea actuală, că este datoria și responsabilitatea noastră să ne implicăm și să încercăm să facem ce este mai bun dintr-o asemenea inițiativă pornită din centrul de comandă al educației. Cu toți știm cât de greu este să smulgem literalmente câte un fir de reformă de la clasa politică, de câte ori nu am încercat să votăm ba pe unii, ba pe alții și am primit cel mai adesea promisiuni neonorate și scuze penibile. Nu vreau ca noi să părem cârcotașii care nu vor să pună umărul, dimpotrivă, vreau să ajutăm și simt că trebuie să ne dăm concursul în această privință. Că se va realiza cu adevărat sau nu, rămâne, evident, sub semnul întrebării. Cum afirma Grigore Ureche: „albinele îşi apără căşcioara şi hrana lor cu acile şi cu veninul”.

2.O sugestie de lectură

Captivant și bine redactat articolul semnat de Giuseppe Raudino de la Universitatea Hanze de Științe Aplicate din Groningen… Vă veți convinge citind rezumatul, sper să vă îndemne să lecturați și textul. Rezumat: Deși Cinematografia Baltică este actualmente ovaționată ca o industrie cu un potențial însemnat, succesul său internațional este încă dependent și limitat de câțiva factori care merită să fie explorați. Este de netăgăduit faptul că au fost depuse eforturi uriașe în ultimii ani în vederea cooperării transfrontaliere, prin promovarea producțiilor, festivalurilor și dezbaterilor transnaționale; totuși, s-ar părea că nu s-a ajuns la o Cinematografie Baltică ca o unitate, un model și chiar ca un gen. Această lucrare urmărește să exploreze – pornind de la diversitatea culturală, economică și politică a actorilor – motivele pentru care creațiile realizate în acest domeniu nu sunt întotdeauna percepute ca fiind parte componentă a aceleiași paradigme cinematografice. De fapt, întreaga idee a Cinematografiei Baltice se află în raport de antinomie cu pletora de interpretări și perspective diferite, așa că este necesar să distingem, în primă instanță, între interpretarea îngustă sau mai largă a adjectivului Baltic și dimensiunea geografică pe care o definește. În plus, lucrarea prezintă o reflecție asupra câtorva concepte și deprinderi tipice curentelor principale ale industriei cinematografice, precum plasarea produsului, sinergia, divertismentul cross-media în relație cu producția de film Baltică (sau absența acesteia). Scopul final al lucrării este de a oferi cititorului câteva elemente care ar putea fi utile pentru a caracteriza, (re)defini și veni cu o idee preliminară despre Cinematografia Baltică ca un brand profitabil, atrăgător pe plan internațional și unic

3.Altă sugestie

Că adevăr mai grăiește conu’ Ghica!  „Uitatu-te-ai vreodată printr-un ochean de inginer? Să vezi cum într-însul toate se arată întoarse cu susul în jos. Odată îmi aduc aminte că ridicam planul unui petic de moșie; o fetiță lăsase secera și venise lângă planșetă; se uita la mine, parcă mi-ar fi zis: „Lasă-mă să mă uit și eu o dată, domnișorule”. I-am înțeles pofta, i-am îndreptat ocheanul spre un cioban, în depărtare, care ședea în mijlocul oilor cu piciorul încrucișat, rezemat în măciucă; îl potrivii bine și poftii pe fată să se uite” Ea își astupă un ochi, se uită, ș-odată strigă: – Aoleo! A întors pe Niță cu gaibele în sus!
De atunci, ori de câte ori îndreptam ocheanul spre tânăra fată, ea își strângea rochia cu amândouă mâinile. Iată efectul ce-mi fac mie unii oameni când îi privesc prin considerația de care se bucură în societate, pe când îi știam și îi știu că nu sunt și n-au fost decât niște pigmei: ne-am pomenit cu dânșii oameni mari, ilustrațiuni fără știrea lor și a lui Dumnezeu, pe când alții, de cari nici nu se pomenește, ar avea poate statui și epitafe dac-ar fi dreptate în lumea aceasta”. 26 decembrie 1882 – Ion Ghica. Scrisori către V. Alecsandri, Ed. Humanitas, București, 2014, p. 189.

Silviu MILOIU este un reputat istoric, profesor universitar și, dincolo de toate, absolvent de „Carabellă” târgovișteană…