DIN CRONICI DE AZI – Silviu MILOIU – De azi, de ieri…

1.Avem, așadar, USL 2, cu girul președintelui Iohannis, cu rezultatul că astfel va fi dus la bun sfârșit procesul care a început odată cu USL 1, eliminarea de pe scena politică a celor mai slabi din acest concubinaj (PNL), iar în plan politic va fi blocată orice reformă semnificativă în materie de justiție, stat de drept, protejarea patrimoniului cultural, educație, sănătate. Totul se va face de fațadă, „pour la galerie”, cum sintetiza un diplomat interbelic. PNRR-ul va deveni noua pușculiță a frăției. Klaus Iohannis și-a predat mandatul și a redevenit efigia Grivco. Pentru cetățeni divorțul politicii față de agenda și votul lor va fi total, iar cei mai mulți se vor simți înstrăinați, nereprezentați. Opoziția va fi fragmentată între două formațiuni politice care au prea puține în comun – fundamental, doctrinar, se află la antipozi. Societatea civilă va trebui să se activeze și să încerce să micșoreze daunele atât cât se mai poate în acest moment.

2.Splendida reprezentare din 1505 a pictorului renascentist flamand Goossen Van der Weyden (1455–1543) a Sfintei Dymphna reprezintă altarul artistic al Muzeului de Artă al Estoniei, găzduit de Catedrala Sf. Nicolae din Tallinn (https://kunstimuuseum.ekm.ee). Prințesa irlandeză, care a suferit martiriul la Geel, venerată ca protectoare a suferinzilor de boli psihice, prilejuiește în plan antropologic o meditație cu privire la un fenomen social teribil, incestul, iar în plan hieratic oferă ancorarea într-o simbolistică sacră și într-o opțiune inspirată de iubirea profundă și de devotamentul fără limite. Personaje de tip shakespearian cu sânge albastru, mânate de „power and lust”, nu-și puteau găsi o mai perfectă redare decât cea din picturile care au făcut parte din altarul mănăstirii de la Tongerlo și care se găsesc astăzi splendid restaurate în muzeul din capitala Estoniei. Arareori am putut vedea, în oricare dintre muzeele europene pe care le-am vizitat, o mai formidabilă punere în scenă a unei opere de artă, o mai remarcabilă restaurare, o mai deplină comunicare a mesajului artistic cu publicul de toate vârstele și cu o pregătire intelectuală variată.

3.Din Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe… În urmă cu 90 de ani, la 9 noiembrie 1931 a avut loc prima convorbire telefonică pe relația România – Statele Unite ale Americii. Inaugurarea liniei telefonice a fost realizată printr-o convorbire între ministrul român al afacerilor străine, Dimitrie I. Ghica, și secretarul de stat al S.U.A., Henry L. Stimson. Inițial, oficialul american ar fi trebuit să discute la telefon cu Nicolae Iorga, prim-ministru al României în acel moment. Însă acest lucru nu a mai fost posibil deoarece Nicolae Iorga s-a deplasat la Paris pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Sorbona. Discuția telefonică dintre șeful diplomației române și șeful diplomației americane a avut loc la ora 17:00, ora Bucureștiului, respectiv ora 10:00, ora Washingtonului. La București, convorbirea s-a realizat de la sediul Societății Anonime Române de Telefoane (SART), societate cu capital majoritar deținut de compania americană International Telephone & Telegraph (ITT). Sala în care au fost instalate telefoanele cu care s-a realizat convorbirea telefonică transatlantică a fost pavoazată cu drapelele României și Statelor Unite ale Americii. La Washington, convorbirea s-a realizat din clădirea Departamentului de Stat, Henry L. Stimson vorbind la telefon din biroul său. După convorbirea telefonică dintre Dimitrie I. Ghica și Henry L. Stimson, șeful diplomației americane a avut o scurtă discuție cu Charles S. Wilson, ministrul (ambasadorul) S.U.A. la București, iar șeful diplomației române cu Frederic C. Nanu, însărcinatul cu afaceri a.i. al României la Washington. După finalizarea discuțiilor pe relația București – Washington, s-a schimbat conexiunea pe linia București – New York. De la New York, Sosthenes Behn, fondatorul companiei americane International Telephone & Telegraph, a discutat la București cu Grigore N. Filipescu, și Geoffrey A. Ogilvie, președintele consiliului de administrație, respectiv directorul general al Societății Anonime Române de Telefoane. Inaugurarea liniei telefonice dintre România și Statele Unite ale Americii a fost reflectată atât în presa română, cât și în presa americană, inclusiv în Buletinul de presă săptămânal al Departamentului de Stat unde a fost remarcată frumusețea limbii engleze cu care Dimitrie I. Ghica s-a adresat secretarului american de stat, Henry L. Stimson.

4.Din Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe… 11 Noiembrie – Ziua Armistițiului și a Veteranilor de război… 11 noiembrie este ziua în care se comemorează sfârșitul Primului Război Mondial și cinstește memoria veteranilor de război, din toate conflictele ce s-au succedat de atunci, sângele vărsat fiind simbolizat de florile de maci sau de bujori roșii. Armistițiul de la Compiègne, din data de 11 noiembrie 1918, a pus capăt Primului Război Mondial pe Frontul de Vest, fiind semnat între Imperiul German și puterile Antantei. Acordul a fost semnat într-un vagon de tren și intrat în vigoare în aceeași zi, la ora 11. Principalii semnatari au fost mareșalul francez Ferdinand Foch, comandantul forțelor Antantei, și Matthias Erzberger, reprezentantul Germaniei. Acest act marca sfârșitul Primului Război Mondial, după 53 de luni de lupte tragice soldate cu peste 20 de milioane de morți (atât civili, cât și militari), 20 de milioane de răniți și peste 10 milioane de persoane dispărute. Formal, acest armistiţiu urma să înceteze după o perioadă de 36 de zile, dar tratatul privind încetarea definitivă a ostilităţilor a fost semnat mai târziu, la Versailles, în vara anului 1919. Din punct de vedere strategic, el a consemnat sfârșitul dominației geopolitice europene și căderea celor patru mari imperii: German, Austro-Ungar, Otoman și Rus. Ziua Armistițiului a fost declarată sărbătoare națională în multe state participante la prima conflagrație mondială, printre care Australia, Belgia, Canada, Franța, Marea Britanie, Noua Zeelandă și Statele Unite. Prima sărbătorire oficială a Zilei Armistițiului a avut loc la 11 noiembrie 1919 în Anglia, când manifestările oficiale au început cu două minute de tăcere, pentru a comemora pe cei căzuți în luptă, acest mod de desfășurare fiind preluat ulterior în toate țările. În SUA, numele manifestării a fost schimbat în Ziua Veteranilor din 1954, pentru a cinsti memoria tuturor veteranilor de război. În România, Ziua Armistițiului a fost sărbătorită încă din perioada interbelică, când era celebrată prin manifestări publice de cinstire a eroilor și victimelor Primului Război Mondial. Din anul 2014, prin adoptarea Legii 150, România recunoaşte meritele personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordă drepturi acestora şi urmaşilor celor decedați. Astfel, „în semn de recunoaştere a meritelor veteranilor pentru apărarea intereselor României se instituie Ziua Veteranilor, care se organizează, anual, pe 11 noiembrie, prin grija Ministerului Apărării Naţionale”. În ţara noastră, se mai sărbătoreşte şi Ziua veteranilor de război, la 29 aprilie, instituită prin HG nr. 1222/ 2007, în onoarea tuturor militarilor români care au luptat pentru apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a intereselor României. Ministerul Apărării Naționale cinstește memoria tuturor eroilor căzuți la datorie în teatrele de operațiuni din zonele de conflict, păstrând vie amintirea acestora, mai ales a celor dispăruți dintre noi în ultimii ani: https://www.mapn.ro/eroi/

Silviu MILOIU este un reputat istoric, profesor universitar și, dincolo de toate, absolvent de „Carabellă” târgovișteană…