DIN CRONICI DE AZI – Silviu MILOIU – De azi, de ieri…

Cronică neagră…

Joi, 28 octombrie… Guvernul de la Vila Lac care se încropește „noaptea ca hoții” este mai puțin transparent decât bazinul lacustru de la Snagov. Condus în calitate de locțiitor de un general căruia i s-a ordonat să ceară triumfal armistițiu înainte de a planifica orice acțiune politică și de un strateg „hotărât doar să fie nehotărât, decis să fie nedecis, neclintit în derivă, solid în fluiditate, atotputernic în neputință”, această producție a studiourilor Cotroceni nu va face decât să mai consume „multe luni vitale” pe care le va oferi „hrană lăcustelor” (pentru a-l parafraza pe Churchill).

Joi și vineri, 28-29 octombrie…

RĂZBOIUL RECE (A)SIMETRII: CONFLICT, COOPERARE ȘI COMERȚ… Conferința Internațională Online… University Valahia of Târgoviște…

Această conferință a avut ca scop explorarea modului în care relațiile asimetrice/inegale au modelat Războiul Rece, în situații bilaterale, multilaterale, regionale sau globale. Intenționează să discute despre relația dintre actorii mici și mai slabi față de actorii mari și mai puternici, atât ca teorie, cât și ca practică. În ultimele decenii, beneficiind de deschiderea unei multitudini de arhive de stat și de partid din „partea de est” a Războiului Rece, a apărut o bursă înfloritoare pentru micile puteri. Deseori cazuri, s-a demonstrat că actorul mai slab putea să-și impună preferințele celui mai puternic sau că actorul mai puternic nu poate întotdeauna (alege să) impună preferințe celui mai slab. Observând relațiile dezechilibrate dintre micile și marile puteri, această bursă s-a concentrat de obicei pe interacțiunea dintre hegemoni și clienții lor – pe modul în care hegemonul s-a luptat să-și mențină dominația și controlul asupra clie-ului său nts sau despre cum clientul a încercat să rupă cala hegemonului său sau pentru a-și găsi spațiul de manevră. Conferința noastră a avut ca scop explorarea relațiilor asimetrice ale Războiului Rece dincolo de diviziunea tradițională est-vest și relația hegemon-client și dincolo de Europa. https://gafencu.hypotheses.org/cold-war-asymmetries…

Despre Palatul Știrbey

Capela familiei Știrbey (Știrbei) de la Buftea a fost proiectată de danezul Theophil von Hansen într-un an politic turbulent în Europa și în România (1871), finalizată în atmosfera mult mai senină a lui 1890, capela străjuiește somnul de veci al fostului domnitor Barbu Dimitrie Știrbey, al „Prințului alb” Barbu Alexandru Stirbey, fost Președinte al Consiliului de Miniștri, Administrator competent al Domeniilor Coroanei Regale, cumnat al celui mai important om politic român interbelic, Ioan I.C. Brătianu, al lui Nicolae N. Ghica-Comănești, fost guvernator al Băncii Naționale a României, al altor membri ai familiei Știrbey. Capela constituie o reușită arhitectonică a stilului eclectic. Arhitectul danez – ce a studiat și a lucrat mult timp în Grecia – a reușit o inspirată încadrare în ambientul creat de parcul familiei și de palatul amplasat în fața lacului. Îmbinarea fericită dintre elemente bizantine, neoclasice și turnulețele neogotice face din acest monument unul de referință al acestei perioade. Atrag atenția cupola de extracție neobizantină, copleșitoarea îmbinare a culorii roșiatice a fațadei din cărămidă aparentă cu albul scărilor din marmură, măiestria cu care sunt realizate aceste scări ce își dau întâlnire sub minunatul pridvor ce străjuiește intrarea în gropniță, crucile ce decorează partea superioară a monumentului, ornamentele neoclasice, coloanele, voltele, crucile ce înconjoară cupola. Capela a fost pictată de pictorul neoclasic Gheorghe Tattarescu, rudă cu familia Știrbey, în anul 1890. Turnulețele neogotice creează și o unitate stilistică cu Palatul. Arhitectul von Hansen s-a bucurat de o excelentă – și binemeritată, am putea spune – reputație, fiind cel căruia i s-au atribuit clădiri însemnate precum Academia din Atena, Observatorul Astronomic din aceeași țară, Biblioteca Națională a Greciei, Parlamentul Austriac, Sala de Concerte a Filarmonicii vieneze, Biserica Ortodoxă „Sfânta Treime” din Viena și multe altele. Capela de la domeniul familiei Știrbey și cea de la Filiași, a lui Dumitru Filişanu (1808-1883), reprezintă marca creației sale în România. Afectată de cutremurul din 1977, vandalizată de profanatori de morminte în anul 2002 și folosită, cu totul nepotrivit, de către noii proprietari ca loc de desfășurare a unor ceremonii de cununie, capela rămâne un fermecător memento al gusturilor elitelor românești din ultima parte a secolului al XIX-lea.

Amintiri din… copilărie

„În bojdeuca unde locuiesc eu, dorm afară şi pe vremea asta, în 18 spre 19 septembrie. De aveţi răbdare, că bunătate întotdeauna aţi avut, veţi întreba poate, unde-i bojdeuca mea? Vă voi răspunde respectuos: în mahalaua Ţicău, ce-i mai zic şi Valea plângerei, strada Ţicăul de sus, no. 4 (dacă se mai poate numi stradă o hudicioară dosnică, plină de noroiu păn’ la genunchi, când sunt ploi mari şi îndelungate, zise şi putrede, şi la secetă geme colbul pe dânsa). Iar bojdeuca de căsuţă în care locuiesc eu de vreo 18 ani e de vălătuci şi povârnită spre cădere pe zi ce merge, de n-ar fi rezămată în vreo 24 de furci de stejar şi acelea putrede. Iarna dorm într-o odăiţă toată hrentuită, iar vara într-un cerdăcel din dos, începând de pe la maiu şi sfârşind pe la octomvrie, când este vremea bună cum îi acum. Aşa m-am deprins. Răposatul Conta şi Lambrior ştiau căsuţa mea. Pompiliu, d-l. Nica şi mai ales bietul Eminescu, de asemenea”. (Scrisoare a lui Ion Creangă către Titu Maiorescu, 19 septembrie 1887)

Silviu MILOIU este un reputat istoric, profesor universitar și, dincolo de toate, absolvent de „Carabellă” târgovișteană…