DIN CRONICI DE AZI – Silviu MILOIU – De azi, de ieri…

1.Criza din Ucraina 

 

   Secretarul american al apărării: Rusia a luat o decizie și se așază în pozițiile potrivite pentru un atac asupra Ucrainei. Stoltenberg: Toate semnele indică faptul că Rusia plănuieşte un atac la scară largă. 

   O scenografie proastă, repetată de atâtea ori în istoria recentă a URSS/Rusiei, menită să dea o justificare unei agresiuni care este lipsită de orice motivație în dreptul internațional.  „Mesajele video despre evacuare ale liderilor separatiști din Donbas au fost înregistrate cu 2 zile înainte de începerea conflictului.” Poate nu este lipsit de importanță să ne amintim că URSS a fost semnatară a Convenţiei de la Londra de definire a agresiunii din 1933, pentru ca șase ani mai târziu să atace Polonia și apoi să ocupe țările baltice, estul Finlandei, estul României etc.

   Citez din textul acestei convenții: „Va fi recunoscut ca agresor într-un conflict internaţional, sub rezerva acordurilor în vigoare între părţile în conflict, statul care primul va fi comis una din acţiunile următoare:

– declaraţie de război unui alt stat;

– invazia cu forţele sale armate, chiar fără declaraţie de război, a teritoriului unui alt stat;

– atacarea cu forţele sale terestre, navale sau aeriene, chiar fără declaraţie de război, a teritoriului, navelor sau aeronavelor unui alt stat;

– blocada navală a coastelor sau a porturilor unui stat;

– sprijin dat bandelor armate care, formate pe teritoriul său, vor fi invadat teritoriul unui alt stat sau refuzul, cu toată cererea statului invadat, de a lua pe propriul său teritoriu orice măsuri în puterea lui pentru a lipsi zisele bande de orice ajutor sau protecţie.”

 

2.Patriarhii agresiunilor

 

   Urmând modelul patriarhilor agresiunii secolului al XX-lea, Hitler și Stalin, regimul Putin inventează pretexte pentru a ataca o țară independentă și suverană, în disprețul total al reglementărilor internaționale și al tratatelor multilaterale și bilaterale semnate în mod solemn. Războiul pare iminent în Europa, în imediata vecinătate a frontierelor noastre de est.

 

2.Din Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe

 

   Muzeul virtual al Unirii… Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, una dintre instituţiile fondate de Nicolae Iorga, în câteva telegrame din Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe… 

  

 

3.Din 2016…

 

   Speranță… Mai sunt doi ani până la centenarul unirii de la 1918. Îmi imaginez, încă de pe acum, torențiala de discursuri, de promisiuni, de declamații, de atrocități verbale, de coloane oficiale, de coloane neoficiale, de coloane înzăpezite, de coloane îndoite, de coloane înlemnite, de coloane… În acest timp, pentru că politicianului nu s-a gândit nimeni să-i propună o deviză precum cea a Școlii de Cavalerie Ferdinand I din Târgoviște, „OFIȚERUL DE CAVALERIE TREBUIE SĂ FIE CĂLĂREȚ ȘI CAVALER”, el face ce știe. 

   Ce ar trebui totuși să știe? Ar trebui să știe că un Muzeu al Cavaleriei, pe amplasamentul fostei Școli de Cavalerie, ar oferi un cadru adecvat pentru un discurs consistent despre 1 decembrie. Ar trebui să știe că nu construirea unui stadion, ci refacerea Hipodromului, cu tradiția sa istorică, este soluția reală și veritabilă dată acelui loc. Hipodromul ar restaura o tradiție, ar reînnoi o tradiție, ar fi auto-sustenabil financiar, ar constitui o atracție turistică, ar da o șansă comunelor învecinate pentru reluarea unor meșteșuguri tradiționale asociate acestuia. Un Muzeu al Cavaleriei lângă un hipodrom funcțional, unul dintre puținele din Muntenia, nu credeți că acesta ar fi și un gest de cinsti memoria armei cavaleriei românești, aportul acesteia la Primul Război Mondial, precum și o soluție reală din punct de vedere financiar și turistic?

Silviu MILOIU este un reputat istoric, profesor universitar și, dincolo de toate, absolvent de „Carabellă” târgovișteană…